HENRI REOUSSEAU-VAMEŞUL
(1844-1910)

Pe când pictorii se băteau ca munţii în capete
şi dădeau pe dinafară de prea multă
originalitate, un singur artist picta fără să-şi bată
capul cu nimic. Pentru că Rousseau–Vameşul
nu picta… pictură, ci doar scene obişnuite din
viaţa unui cartier periferic al Parisului: o nuntă,
trăsurica lui Perre Juniot trecând pe drum, un
copil jucându-se cu o marionetă, o petrecere
câmpenească de Ziua Independenţei, câteva
personaje plimbându-se prin parcul Saint-
Cloud, fotbalişti bătând o minge, nişte artilerişti
pozând în faţa aparatului de fotografiat, un
peisaj cu o vacă păscând. Pictează necomplexat
de teorii şi reguli şi nişte peisaje sordide de
periferie cu coşuri de fabrici fumegând, cu
viaductul de la Auteuil, o vedere de pe Malakoff
cu întâii stâlpi de electricitate şi firele lor
suspendate, o alta cu Pont-de-Sevres pe
deasupra căruia plutesc un vechi Mongolffier,
un Zepelin şi aparatul de zbor al lui Bleriot, o
banală suburbia pariziană cu o dungă de Senă şi
multe altele.