Editura Institutul European, Iaşi, 2003

“Sociologii trebuie să se scoale devreme”
(A. Touraine)

Cultura media – o subcultură?
Dacă torţionarismul ideologic rămâne, sperăm, doar o neagră amintire, nu trebuie să uităm că ideologia nu poate fi redusă, propagandistic, la dominaţia de clasă, „decodificând” relaţiile de putere. Iar fenomenul media, colonizând timpul liber şi invitând la o „lectură” a efectelor de manipulare nu poate fi desprins, se ştie, de relaţiile de putere. Încât, până la urmă, în pofida aparenţelor seducătoare (pornind de la comercializarea vieţii, a erotizării universului publicitar şi a triumfului utilitarismului hedonist) ascultând de „sirenele” consumerismului, o viziune adecvată asupra câmpului cultural nu trebuie să ignore polaritatea dominaţie / rezistenţă şi, cu atât mai puţin, să refuze „lectura” lui politică. Astăzi, observa Pascal Bruckner (1, p. 146), prosperitatea a devenit propriul său idol, înmulţind exponenţial şi artificial nevoile şi sărăcind viaţa. „Progresele supunerii” (Rene Riesel) privesc această servitute voluntară, făcând din piaţă o „patrie comună” (1, p. 126), vizând, sub steagul prosperităţii, dezirabilitatea obiectelor şi slăbind legăturile comunitare. Cei care, de pe baricadele „desacralizării” capitalismului au denunţat această ideologie mercantilă (“funcţionând” ca pulsiune sexuală), instaurând – prin libido-ul public – tiranica domnie a plăcerii au sesizat că e vorba de o gigantică manipulare. Tripleta excitare – inovare – mimetism, prin jocul seducţiei, oferă „noilor hipnotizatori” posibilitatea de „a ne coloniza pe furiş” (1, p. 62). O propagandă silenţioasă, aşadar, subjugând inconştientul colectiv, făcând din posesie crezul contemporaneităţii.