Nichita Stănescu şi posteritatea dificilăDe-o vreme, nu mai urmăresc disputele literare, plictisit de subiectivismul exagerat (de fapt, exacerbat), generat la rându-i, probabil,

ORBITOR entre l’absurde et l’absoluLider al generaţiei de poeţi optezecişti, fabricaţi aproape toţi care contează în undergroundul bucureştean al Cenaclului de luni,

Scrisori netrimiseNeastâmpăr deşirat, scurs pe sub masă, presărat pe crengi de scoruş. Dus prin săli de aşteptare, să crape în pumnii mei,

Tatălui meuLazăr ascuns în lacrimaPrelinsă pe treptele marmureiCel care de prea multe oriAşteptase la poarta bogaţilor,Să fi fost sau nu regele Lear,Desculţă

L-am cunoscut pe Barbu BrezianuL-am iubit prea mult pentru ca acum, la trecerea din cele pământeşti, să-i scriu un necrolog; l-am respectat

Secolul pe sfârşiteşi s-au strâns cu toţii acolo şi stau în picioareîn ploaia verde-amarăînfipţi în noapteparcă-s acolo dintotdeauna cu ploaia şi vântulo

Motto:Istoric sunt, n-am frate,N-am rudă, n-am vecin;Stăpân am p-adevărul,Lui cată să mă-nchin!        Zilot RomânulEpisodul I: Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?–...ce

Pagini salvate dintr-un samizdat colectivDin cele 1.685 de „documente” ale Securităţii care mi-au fost oferite de CNSAS în septembrie 2007 (v. articolul

Parodia pseudo-literaturii în ciclul Ingeniosul bine temperatMircea Horia Simionescu debutează publicistic în 1968, în revista Luceafărul, cu povestirea Cum l-am trădat pe

Civilizaţia dialogului ca modus vivendi  Mihai Şora, Despre toate şi ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir, Parelela 45, Piteşti, Ediţia