PETRUT PARVESCUUn posibil chestionar imaginar…
sau
Scriitorul – destin şi opţiune

treizeci de spiţe se unesc în butucul roţii;
însă golul din centru îngăduie folosirea”

(Lao Tse, „Tao Te Jing”)

Acum, câţiva ani, dl profesor Mircea Martin m-a rugat să scriu, câte ceva, despre mine, cenaclul „Universitas” şi colegii mei de generaţie, în baza unui proiect al domniei sale. Sincer,  nu prea ştiam cum să procedez…
Am stat mult în cumpănă… Perioada studenţiei mele, în special cea legată de „Universitas”, a fost, este şi rămâne una dintre cele mai dragi sufletului meu. Deşi, cu unele, inerente, întreruperi,  am frecventat şi alte cercuri literare, ea a răspuns cel mai bine căutărilor mele. M-am gândit, într-o primă etapă, să apelez la notele de jurnal din acea perioadă. Le-am verificat. Erau reci, confuze şi, pe alocuri, superficiale, aleatorii, „discriminatorii” pentru mulţi dintre colegii mei de generaţie.  O mare parte, a vechilor şi noilor prieteni, au devenit, între timp, persoane publice, personalităţi onorabile, cu un statut şi biobibliografii puternice.
Pe cât se poate, am încercat să recuperez câte ceva – acele segmente, linii, plane – care, coroborate, cu memoria mea regresivă, să poată da contur, imagine şi culoare acestui demers. Pe de altă parte, am căutat o cale adiacentă, onorabilă, de ieşire din labirintul acestei provocări. Lipsit de prejudecăţi şi falsă aroganţă, m-am gândit să răspund printr-un modest, posibil chestionar imaginar. El ar rezolva, oarecum, câteva aspecte ale acestei dileme…

2010-08-19T16:00:00+03:00