Qintelnic

la mijloc e cupa aurită din care bem cu voluptate
toţi cei ce murim
bem pe săturate
pe faţa de masă proaspăt apretată se prelinge
un lichid roşu
care seamănă foarte mult cu viaţa
între noi înalţi şi ascuţiţi sunt munţii
jos şi sus furnici şi fluturi şi peştişorii de aur
care îndeplinesc trei dorinţe
un copil cu capul sferic urcă şi coboară
ca un avion de hîrtie în intervalul dintre cer şi pămînt
cîtă armonie!
e aproape o erezie basmul acesta despre oameni veşnici
şi un Dumnezeu care moare aici în prisacă
dacă nu am sta faţă în faţă cu Colina
peste care preţ de cîteva clipe de mers
se află precum un butoi cu pulbere
cabina cu smoală cu  argilă şi cernoziom levigat
în care precum într-o baie cu duş curge
pentru fiecare dintre oamenii ţinutului murdăria
acolo e iadul!