IOAN VINTILA FINTIS

I c o a n a    d i n    a p ă

1. Puzderie de fluturi şi o stradă lichidă
înlăuntru deschizându-se pe furiş.
 O veste dintr-acolo şi un naufragiu al senzaţiilor.
 Acum amurgul tresare într-o cometă a spiritului,
 iar delfinii cuvintelor beau verbele de pe ţărmul
cu bentiţe roşii.
 Se mişcă dealul, se cutremură ceva necunoscut
 la gurile râului de care se lustruieşte tăcerea…
 Păsări de piatră plutesc
 deasupra realităţii pe care mâinile o desenează cântând.
 Viermele-timp muşcă umbra pe care viaţa o lasă
 chiar lângă carnea nimicului.
 Unu,
 Doi,
 Trei,
 Repaos.
 Trup cu rugăciuni barbare primenit – abia ieşit din vis.
 Vedenii. Foarte multe vedenii.
 Fraze şi unghiuri – ziduri încremenite-lumi adormite.
 Se clatină cerul, stelele se storc de lumină,
 plânsetul nimicului devine alt început,
 a fost odată cum mai demult…

2009-07-09T16:00:00+03:00