Eminescu
 
Nu-i taină a cuvântului cheie
Să nu fi avut în tine un rost,
Nu-i cuvânt să nu-ţi fi fost şi idee,
Atât de înaltă ca şi când noi nici n-am fost.

Am fost şi suntem multe inimi de-odată,
Pana ta ca un fulger din cerneală a scos
A Limbii ştiinţă de Mamă şi Tată:
Zeiţă-Domniţă cu Zavaidoc pân’ la os.

Bucovina către Bucovina poate trece
Doar cu paşaportul inimii în steag,
Eminescu din ambele părţi ne petrece,
Apoi intră-n statuie, să ne fie catarg!

Nu-i taină a cuvântului cheie
Să nu fi avut în timp un rost
Şi o slavă: Dumnezeiască scânteie,
Atât de înaltă câtă iubire a fost.

Grai românesc, cu vers trecut în undă,
Cu plopi fără soţ pe-o gură de rai,
A cerului deschidere e-o pace profundă
Şi are un preţ şi un nume: Mihai!