Poveste de dragoste
cu sălbatici

Parcă neştiind unul de altul,
sălbatici cu trupurile vopsite albastru,
ne iubim clandestin,
prinşi fără bilet în tramvaiul sărutului;
degetele obosite de căutarea
buzelor ude
tremură peste plantaţiile de sare ale pielii;
prin fiinţa umorală a peşterilor curg
imaginile tale de apă sărată;
venele noastre…
tot atâtea confluenţe oculte în acele vrăjitorului…
Îmi văd umbra dansând în focul părului tău,
ne iubim cu unghiile şi cu dinţii,
trăim acelaşi sânge.