Dintr-un anumit punct de vedere – cel al lumii în care trăim –, putem să constatăm lesne că există atât cărţi care deformează realitatea politică, socială şi culturală, cât şi cărţi care prezintă realitatea obiectiv, „aşa cum este ea”. Pentru că scriitorii înşişi, fie slujesc în felurite chipuri un sistem politic, social, cultural, fie sunt nemulţumiţi de starea lucrurilor şi atunci îşi pun în pagină revolta. Există scriitori care fac parte din familia lui Crohmălniceanu, să spunem, şi scriitori din familia lui Paul Goma.
Fireşte, mai putem inventaria familia scriitorilor neutrii, care nu ştiu, nu văd şi nici nu au auzit ce se întâmplă: sunt scriitorii retraşi, timizi, „orbi”, blegi, care dorm, iar aceasta este fără nicio îndoială cea mai mare familie scriitoare din dealu’-valea literară. Între minciună şi divulgarea ei, între manipulare şi adevăr există această mare zonă gri, care nu îşi vede decât de griul ei.
Să citiţi bine! Eseuri lirice, epice şi dramatice este consistentul volum al Magdei URSACHE, apărut în anul 2010 la Casa Editorială Demiurg, Iaşi, care m-a condus la departajarea atitudinală de mai sus.
În mare, cartea Magdei Ursache poate fi socotită o panoramă asupra vieţii literare de azi şi mai cu seamă a aceleia din vremurile proletcultiste şi realist socialiste, când eficienţa în plan literar a P.C.R. şi a Securităţii însemna fie punerea în lesă a scriitorilor autentici, fie promovarea scriitorilor dedicaţi dogmei. Magda Ursache ne prezintă un fel de inventar al ororilor, pentru că ea dă pe faţă politizarea şi manelizarea literaturii şi vieţii noastre, discută despre valorile frânte şi divulgă falsele valori, deci valorile făcute „de succes” ale epocilor.