STEFAN ION GHILIMESCUPoezia ca surdină muzicală a melancoliei

Frumoasă ca elitrele unui fluture mirobolant coperta ultimei cărţi de poeme a Lilianei Rus, un „înveliş” potrivit, cum nu se prea întâlneşte în fiecare zi, pentru o plachetă de versuri de o distincţie rară şi atât de aparte! Melancolii de duminică, Editura Carminis, 2008. Este al doilea volum de poeme, după Scrisoare domnului Şirato (2006), a unui autor care, zăbovind ani în şir în faţa retortelor din laboratorul de creaţie, avea să fie primit în viaţa literară cât se poate de bine. Previzibil, de altminteri, deoarece Liliana Rus are darul de a scrie cu eleganţă şi o uşurinţă înnăscută de a găsi ritmul şi cuvântul potrivit, calităţi ale scrisului ce nu puteau scăpa unui observator ca Virgil Diaconu, care i-a oferit rapid o rubrică permanentă la Cafeneua literară, din ce în ce mai interesantă şi mai dezinhibată. Liliana Rus ar putea să colaboreze, fireşte, la absolut orice revistă, dacă ar vrea…

Am întârziat cu lectura Melancoliilor… speriat cumva de perspectiva de a trăi o dezamăgire (a doua carte – e o prejudecată curentă – trebuie totdeauna să confirme!), după ce m-am exprimat fără rezerve cu privire la valoarea deosebită a poeziilor din Scrisoare domnului Şirato.

2009-12-03T16:00:00+02:00