STEFAN ION GHILIMESCUTheodor Răpan

Poet matur, în plină efervescenţă creatoare, la 25 de ani de la debut, Theodor Răpan îşi regalează cititorul cu un volum de versuri (al zecelea la număr!) nu numai deosebit de incitant şi înnoitor ca univers simbolic, dar şi realmente frumos ca obiect artistic în sine. Cu o învelitoare elegantă din carton caşerat (24 x 23,5 cm.), circa 4 mm., pe hârtie cretată de bună calitate, cu ilustraţii reproducând 22 de tablouri semnate de Aurora-Speranţa Cernitu, potrivit credinţei autorului şi anume că „o carte este o petrecere irepetabilă, pe care doar Dumnezeu ştie dacă o va aşeza sau nu în cuibul splendorilor”, Dansul Inorogului, subintitulat Elogiul Melanholiei, s-a alcătuit, potrivit elegantului colofon, la Editura „SEMNE”, prin grija ing. Sanda şi ing. Stefan Dulu (doi dintre puţinii noştri specialişti titraţi în domeniu, ţin să subliniez), trăgându-se – „în semn de preţuinţă a cititorului” – 100 de exemplare, numerotate de la 1 la 100 şi semnate de autor. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu, Gheorghe Tomozei sau Antonie Plămădeală, buni prieteni cu poetul, să mai trăiască, cu siguranţă ei ar fi fost încântaţi de noua carte a juristului şi diplomatului ( la propriu şi la figurat!) Theodor Răpan, din păcate, în mod mai puţin obişnuit, apreciat şi căutat mai mult de poeţi decât cercetat de critici… Aceştia probabil nu i-au putut trece cu vederea faptul că prin anii ’80, cum susţin unii, Răpan făcuse parte, până la fuga generalului în străinătate, din structurile subordonate lui Pacepa… Fără prejudecăţi, pentru a încheia cu onestitate o paranteză ce ar putea fi acuzată de marivodaj, voi spune, precum cei vechi, că este o măsură în fiecare lucru şi că fructu arbor cognoscitur.

2010-08-22T16:00:00+03:00