Cornel Ungureanu a scris şapte „jurnale”, dintre care doar unul – A muri în Tibet – a fost comentat pe larg în presa culturală. Celelalte, Fragmente despre teatru, 1997, Introducere în viaţa şi opera lui Petru E. Oance, 1999 Despre regi, saltimbanci şi maimuţe I, 2001, II, 2003, III, 2005 nu au reţinut pe cât ar fi meritat interesul comentatorilor fiindcă, probabil, au apărut în tiraje mai mici. Mai interesant este cazul altui volum – Europa centrală. Geografia unei iluzii -, care nu a iscat dezbaterea preconizată, o carte în care mai mult de o treime este ocupată de un „jurnal iniţiatic” al autorului. Cartea este, aşa cum ne previne Cornel Ungureanu în prefaţă, partea a doua a unui volum des citat, şi în ţară şi în străinătate, Mitteleuropa periferiilor. În infern sau în paradis?, aceasta e întrebarea care ar fi trebuit să o lămurească lectura / propunerile din Europa centrală. Cele şapte (nouă) capitole ar fi, deopotrivă, o coborâre în infernul literaturii şi un suiş în paradisul ei. Drumul alături de Kafka, Musil, Eminescu, alături de autori mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi ai Europei Centrale este recapitulat în notele de călătorie ale autorului. La Cracovia sau la Triest, la Veneţia sau pe muntele Semenic autorul se întâlneşte, nu o dată, cu personaje psihopompe, coborâte dintr-un roman sau dintr-o istorie pe care am citit-o undeva. Cele şapte (nouă) cercuri ale cărţii cer o descifrare lentă, cu mijloace adecvate.