* Singurele care nu-şi pierd valabilitatea în timp sunt aurul şi… minciuna.
* Uneori oamenii se întorc mult mai repede decât au crezut în promiscuitatea de unde cu greu izbutiseră să se smulgă.
* Viaţa este un şir de compromisuri, în care cel ce gândeşte prea mult are numai de pierdut.
* Chiar şi starea de veselie îmi dă prilej de reflecţie.
* Secretul creaţiei este ca secretul vieţii veşnice. Este cu atât mai evident, întrucât nici Immanuel Kant nu a putut să-l dezlege.
* Epitaf. Acest om a murit de invidie pe propriu destin.
* Sunt unii oameni care dacă nu-i contrazici au impresia că dreptatea este de partea lor.
* Chiar şi cancerul se poate trata uneori; dar împotriva josniciei nu cred că se va găsi leac.
* Arta este şi ea o formă de orgoliu.
* Era de invidiat cât patos punea pentru lucruri minore.
* Ciripitul unei păsări este mai de folos decât o prietenie nesinceră.
* Indivizii care n-au făcut nimic, din nimic te urăsc.
* Distanţa de la prostie la inteligenţă este egală cu distanţa de la inteligenţă la înţelepciune.
* Am şi eu o calitate: nu sunt şmecher.
* Invidia: prostia necontrolată a oamenilor dotaţi.
* Scrie tu, îmi spuse criticul. Eu am lucrat la demolări.
* Prietenii mei? Câinele şi cartea bună.
* Când din utopie s-a încercat să se facă ştiinţă, utopia nu a dus decât la dezastrul popoarelor.
* Când eşti la cheremul prostului travestit în şef, pentru a putea să exişti, trebuie neapărat să depui armele.
* Curajul politic presupune o deosebită nobleţe sufletească.
* Drumul până la demnitate este lung. Nu oricine dă peste el.
* Stătea în anonimatul lui aurit şi se credea bijuterie.
* Contemporaneitatea se grăbeşte să-şi îngroape morţii dragi în memoria cărţilor.
* Nu ştiu cum se făcuse, dar fierarul ajunsese ceasornicar.
* Simţea că se sufocă. Nu putea ieşi din închisoarea egoismului său.
* Ambiţia nu poate suplini talentul. În cazul în care s-ar întâmpla acest lucru, ar fi doar o falsă strălucire.
* Nu mi-au plăcut inteligenţii de profesie. Doar spontanii şi inteligenţa înceată.
* Mulţi sunt cutremuraţi de bani. Eu doar de sentimentul frumuseţii.
* Cât de milă îmi este de indivizii cu biciul în mână…
* Bunul simţ terfelit; încă o dovadă de ce este lumea în stare.
* Nu trebuie să vrei să fii prost cu orice preţ. Aceasta se întâmplă şi fără voia ta.
* Unii îţi mănâncă timpul din prostie; alţii din sadism.
* Trei lucruri te pot anormaliza: nefericirea, băutura şi prostia molipsitoare.
* Orgoliile nu sunt conştiente de cataclismele sociale.
* Dacă eşti un scriitor onorabil în ce priveşte valoarea operei tale, nu căuta să fii considerat genial. Posteritatea a fost minţită rareori.
* Cea mai cinstită fire in faţa banilor, onorurilor, rămâne descumpănită. Cunosc o singură excepţie românească. Eminescu.
* De cele mai multe ori, un leneş observă că mulţi indivizi din jurul lui nu prea muncesc… Pentru că se visează şef şi, de obicei, acest fapt îi izbuteşte.
* Ca să mă îndoiesc de la început, nu-i nicio greutate. Dar ca să fiu sigur de îndoiala mea, mi-a fost necesar un timp îndelungat de studiu.
* Când ai început să-ţi iubeşti prietenii, ei încetează să te mai respecte.
* Dacă iradiezi viclenia şi prostia, îţi dai singur calificarea.
* Nu te pune la mintea prostului, că înainte de a arunca cu piatra în baltă, s-ar putea să-ţi dea cu ea în cap. Şi ce n-o scoteai până atunci, dar după aceea şi mai greu.
* Afiş: Nu lăsaţi impostorii să ajungă genii!
* A ascunde un fapt pe care toată lumea îl ştie şi îl vede, este la fel de inutil ca atunci când pui un dop unei sticle goale.
* Prostul râde de tine şi dacă ai luat premiul Nobel.
* Laşitatea este confortabilă.
* O femeie înşelată te va ierta, una refuzată niciodată.
* Dă-le dobitocilor senzaţia că îţi sunt superiori. Se vor înmormânta în propriul lor ridicol.
* Două forţe, deloc neglijabile, te pot face geniu: natura şi critica… literară.
* Omul de nimic, din nimic îşi face virtute.
* Sunt uneori destul de naiv… pentru că sunt cumsecade.
* Gramatica este decenţa unei limbi.