MSVGeorge D. Vasiliu, Constantin Rosetti-Bălănescu, Ionel Pop

Se ştie, pomul se cunoaşte după roade, iar omul după fapte. Şi după prieteni căci nimic nu-i trădează cuiva mai bine firea decât cei de care se înconjoară. Dacă în iubire suntem aleşi, în prietenie alegem; aflată sub dictatura hormonală, adesea iubirea greşeşte; pusă sub semnul afecţiunii necondiţionate şi al cenzurii raţiunii, prietenia e trainică şi de multe ori durează o viaţă întreagă. Poate de aceea grecii o şi situau deasupra celorlalte sentimente.
Soţul meu, biologul George D. Vasiliu, a avut parte de prietenii adevărate şi trainice. Bun evaluator al firii omeneşti, i-a ales pe cei cu care se însoţea dintre cei cu înalte calităţi omeneşti şi spirituale; lucruri exterioare precum rangul ori titlul cuiva nu avea nicio relevanţă pentru el; acum îi scria nu mai ştiu cărei personalităţi ştiinţifice importante, ca peste o jumătate de oră  să dezbată la o ţuică băută la botul calului chestiunea perestroikăi cu bunul nostru vecin, şoferul de pe Salvare, nea Ilie, care, neiniţiat în limba lui Tolstoi, îi zicea perestroikăi „ferestruică”.
Din anturajul său afectiv au făcut parte nume răsunătoare ale vieţii ştiinţifice, artistice şi literare – savantul C. Motaş, Ionel Pop, C. Rosetti-Bălănescu, profesorul Ion Zamfirescu, dramaturgul Tudor Muşatescu, actorii Marcel Anghelescu şi George Scărlătescu, cu care fusese coleg la Liceul Militar din Târgu-Mureş, matematicianul Grigore Moisil, pictorii Bob Bulgaru, Gh. Vânătoru şi Ion Ţuculescu, regizorul de film Paul Călinescu, istoricul Constantin C. Giurăscu şi încă mulţi alţii, mai tineri sau mai în vârstă, dar cu toţii de o excepţională calitate.
George D. Vasiliu avea cultul prieteniei şi ştia s-o întreţină printr-un protocol afectiv nesmintit. În bunele maniere de altădată ocolea tutuiala şi intimităţile jenante, căuta prilejuri şi modalităţi de a-şi arăta, fără ostentaţie însă, sentimentele, anticipa de multe ori răspuns la o întrebare încă nerostită a vreunuia dintre prietenii săi. Şi, lucru rar, nu încerca să impună, ci căuta acele prietenii care îi impuneau, care îl îmbogăţeau afectiv şi intelectual.

2008-05-28T16:00:00+03:00