Vorbind

Ierburile sunt uscate mâinilor neadunate
Nu mai văd nu mai aud umbrei mele îi sunt mut
Iar coboară de pe deget  cât o picătură
Soarele… direct  în gură

Vine un dentist
Mă ia  cască gura – zice el cu-n cleşte-n mână
Eu de teamă strâng la piept stele bani mărunţi
inele gâşte din imperiul frigului
Numai soarele din gură luminează ştirb
din strigarul numelui
Zile multe nopţi puţine
Universul fără tine
Ştirbă moartea prin părinţi
Este soarele cu dinţi