Bărbaţii femeilor mele

iubitele mele sunt toate la fel au pantofi coloraţi fustele scurte  unele lungi pe sub care noaptea în soare se-ascunde
una din două poartă la gât crucea unui cuvânt altele nouă au pe sub piele câteva mii de inele fiecare a fost măritată cu mine cel puţin o singură dată
bărbaţii din viaţa femeilor mele erau soldaţi păzeau castelul unei umbrele defectă când ploaia ploua niciuna dintre ploi nu uda
acum iubesc într-o singură fată o altă femeie din nou măritată parcă sunt primitiv sunt un barbar care vânează pe domnul primar ori pe preşedintele ţării care face pipi pe şira spinării întregului mapamond adunat la şedinţa în care câţiva părinţi cer carnetul de note la sfinţi
sunt fericit urletul meu miroase-a parfum i-am rupt eticheta din ea iese fum cineva şi-a dat cu mirosul în ochi şi acum calcă pe spate pe muşchi pe vertebre gropile toate dintre inele
odată am venit pe sub ape cu un vapor cu vâsle era un flaut deasupra de apă pe targă au pus la uscat peştele inimii mele sărat mi-au scos dinlăuntru fiinţa bărbaţii femeilor mele au semnat cu toţii sentinţa – eram viu ca un cui de care tabloul stă agăţat în partea cealaltă din care-am plecat
somn uşor i-am spus mamei când a murit
visul tăiat la cuţit nu este la fel ca acela topit şi pus mai apoi într-o formă din care prin târg se vinde mai ieftin stând cu fantoma de vorbă
iubitele mele sunt toate la fel
priviţi mai atent pe sub fiecare inel scrijelit e acolo numele meu  pe dumneavoastră vă cheamă la fel scrie priviţi mai atent ce nume frumos e sub el