ION FOCSADin nou despre regie

După cum se ştie, părintele regiei româneşti a fost Paul Gusty (1859-1944): cu origine germană şi studii temeinice la Colegiul Sf. Sava (elev al regizorului francez Alex. Gatineau), vorbitor al câtorva limbi străine. A slujit Teatrul Naţional timp de 60 de ani, a lansat autori dramatici, a format regizori şi actori. Este autorul a 24 de localizări şi a tradus peste 44 de librete de operetă. Avea strânse legături de prietenie cu Gordon Craig, K. Stanislavski, Max Reinhardt, precum şi cu grupul francez al cartetului teatral format din Antoine, Dullin, Copeau şi Gemier. În acea vreme, teatrul românesc era atât de apreciat încât în Bucureşti veneau în turneu toate marile personalităţi europene: Sarah Bernhard, De Max, Le Bary, Alx. Moisi, Emma Gramatica, Ermety Novely, Monnet Sully, Elvira Popescu, Maria Ventura precum şi alţii, din epocă.
Anii au trecut, regimurile s-au succedat fără să slăbească preţuirea publicului pentru teatru. Eu aş zice că a fost o preţuire ascendentă şi numai din laşitate şi oportunism astăzi nu se recunoaşte acest adevăr. Păcat că şi generaţia de cronicari formată de inegalabilul Valentin Silvestru TACE! Cum pot uita distinsele cronicărese marile teatre care au venit şi au jucat în România fără să se simtă stingherite că joacă într-o ţară comunistă? Să le amintim noi dacă au amnezie sau, pur şi simplu, nu au auzit de asemenea fapte: Comedia Franceză a venit în trei rânduri, Royal Shakespeare Company de două ori, cu cele mai mari spectacole: Regele Lear cu inegalabilul actor Paul Scofield şi Visul unei nopţi de vară, ambele în regia marelui om de teatru Peter Brook.
Din URSS au venit cele mai proeminente teatre, printre regizori şi actori numărându-se colaboratorii direcţi ai marelui Stanislavski: Kedror, Tarhanov şi Toporkov, toţi de la MHAT, de asemenea Teatrul V. Maiakovski, condus de Ohlopkov, precum şi Teatrul Mossoviet, condus de un alt mare regizor, Zavaski. De altfel, acest teatru ne-a prezentat un Othello cu un actor excepţional, N. Mordvinov. Am avut ocazia să-l aplaudăm, ca actor, pe Iuri Liubimov în Poveste din Irkutsk şi în Mozart şi Salierii. Pentru cine nu-l ştie, vreau să precizez că acest Liubimov, un foarte bun actor, peste ani a devenit un preţuit regizor, înfiinţând cel mai modern teatru din Moscova: Teatrul Taganka.
Dar câţi alţi regizori şi actori celebri n-am văzut prin spectacolele prezentate: Tovstonogov, Rubin Simonov, Akimov, după cum am admirat şi actori celebri ca N. Cerkasov, Mareţkaia, K. Simonov sau Litvanov, prietenul maestrului Vraca.
Din Grecia ne-au venit  două teatre: Teatrul Naţional din Atena, condus de Alexis Minotis, şi cel din Pireu, Piraikon Teatru, condus de regizorul Rondiris al cărui spectacol, Electra, ne-a cucerit total. Mai întâi a beneficiat de o interpretă miruită de Dumnezeu. Iată ce declara Liviu Ciulei într-o gazetă, a doua zi după reprezentaţie: „Când am văzut-o pe Papatanasiu-Mavromati şi uluitoarea ei creaţie în «Electra», alături de intensitatea dramatică, de vibraţia profund tragică m-a frapat faptul cum ştia să-mi comunice, cu elemente moderne din sfera vieţii de astăzi, realitatea Greciei lui Sofocle”.

2009-09-20T16:00:00+03:00