* În revista Arca, nr.7-8-9-(256-257-258)/2011, sub genericul Filosofia porcilor, Ciprian Vălean publică mai multe pagini de aforisme în care totul e raportat la porc, totul e reformulat în raport cu tema porcului: „Omul este porc pentru oameni” sau: „Mâncarea este opiu pentru porci” sau, mai terestru: „Nu există ontologie fără slănină şi nici morală fără cârnaţi” sau: „Statul sunt eu, porcul” (asta sună excelent şi…realist). Apoi: „După mine, piftia!”. Pe urmă, multe proverbe adaptate: „Să te faci frate cu porcul până-i tai şunca” sau: „Porcul neprins e negustos”, sau, tot pe un joc de cuvinte: „Porcul pre limba lui vrea miere” sau: „Porcul de dar nu e dus la biserică”. În sfârşit: „Porcul scuză mijloacele!” Zic zău că le scuză!

* În chip de debut, Oglinda literară, nr. 118/ octombrie 2011, o publică pe eleva de clasa a X-a Andreea Larisa Caliap cu un text participant la concursul națíonal de eseuri cu tema România mea. Pentru a ne face o idee de cum vede un adolescent România în care trăieşte, să cităm două scurte paragrafe: „Am renunţat să mai luptăm pentru ceea ce este al nostru, pentru tot ce ne defineşte şi ne caracterizează ca popor. Privim cu nonşalanţă cum pătrund în cultura română elemente străine nouă. De 20 de ani încoace, nişte oameni nepotriviţi manipulează o întreagă naţiune. Adulţii din viaţa mea s-au lăsat manipulaţi. Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul nepăsării şi al reacţiilor proaste, de extaz în faţa unui kilogram de zahăr. România este o ţară în care un vot valorează cât un litru de ulei. Ce ne facem dacă se acordă brusc o promoţie?” La ultima întrebare răspunsul îl vom vedea anul viitor.

* Din  jurnalul lui Andrei Păunescu despre tatăl lui, publicat în Jurnalul Naţional, din 13 noiembrie, aflăm că „Telefonic, doamna Iuliana Marian din Sibiu ne anunţă că, pentru a putea cumpăra din librărie cartea „Locuri comune”, a lui Adrian Păunescu, cititorii sunt obligaţi să ia un întreg pachet, în care se mai află cărţi de autori diverşi, printre care Alexandru Ivasiuc şi Tudor Arghezi”. Aţi înţeles?  Ca să poţi cumpăra cartea unui mare autor ca Adrian Păunescu, trebuia musai să cumperi şi nişte autori…minori, nevandabili, ca Arghezi sau Ivasiuc! Iată cum scriu istoria literară odraslele!

* Gheorghe Grigurcu în Familia, nr.9 (550)/septembrie 2011: „Rănile mari ale sufletului se acoperă treptat cu o crustă. Rănile mici, nefiind angajate vital, sângerează întruna”.
 

2011-11-23T02:12:31+02:00