Dumnezeu rânduieşte permanent, de-a lungul istoriei, oameni aleşi pentru împlinirea planului Său de mântuire a neamului românesc.
Într-una dintre cele mai grele perioade de prigoană, când Proorocul Ilie se roagă Domnului „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia sufletul!” dumnezeiescul răspuns îl întăreşte: „Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal” (cf. Romani 11, 2-4).
Cu acest exemplu Sfântul Apostol Pavel, tot într-o perioadă de mare prigoană, îi întăreşte pe romanii proaspăt încreştinaţi şi pe toţi creştinii de până la sfârşitul veacurilor, spunând: „Deci tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin har.” (Romani 11, 5)
Neamul şi spaţiul românesc au de la începuturi valenţe de neam credincios încreştinat de primul chemat la apostolat, Sfântul Apostol Andrei, şi de spaţiu binecuvântat denumit Grădină a Maicii Domnului.
Neagoe Basarab, domnitorul Valahiei (1512-1521), este unul dintre oamenii aleşi de Dumnezeu pentru păstrarea şi întărirea credinţei şi a neamului românesc. Este un model de domnitor creştin, strălucit cărturar, diplomat, ctitor de Sfinte Altare şi de învăţătură pentru posteritate.