Prolific, dar privit în general cu ochii micşoraţi şi cu sprânceana căzută pe gânduri, pentru că nu scrie cum se scrie, ci cum simte pur şi simplu, bucureşteanul Adrian Georgescu a revenit la Piteşti, în ziua de 24 mai, la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu. A revenit cu ediţia a II-a, revizuită, a volumului de proză scurtă Crime şi cu alte două cărţi noi – Nu-i aşa?, de asemenea proză scurtă, şi Izbăvitorul meu, o antologie de poezie, proză şi muzică religioasă.
Într-o ţinută grafică de zile mari, care-ar onora orice librărie din Vest, volumele respiră un aer tare, nu oricui recomandat, cel puţin în ce priveşte cele şase povestiri din Nu-i aşa?, care au o pronunţată tentă autobiografică. Nu-i aşa? constituie prima parte a trilogiei Hagigadar (îi vor urma romanul Hagigadar şi jurnalul Iubi-te-voi!, ambele în curs de apariţie) şi comunică, la intensitatea spovedaniei şi a rugii, cu răsuflarea tăiată de absenţa punctuaţiei şi de împerecherea absolut particulară a sunetelor şi a vocabulelor, dragostea bărbatului matur pentru femeia foarte tânără. O dragoste sfâşietoare, mai cu seamă pentru că bărbatul acesta, în care viaţa începe să se usuce, aparţine altei femei, este legat de ea prin legi omeneşti şi în faţa Domnului. Adrian Georgescu se dizolvă, în prozele sale, încet şi dureros. Demonii personali şi cei împrumutaţi îşi fac de cap printre articole nehotărâte şi pronume personale, recompunând, în cheie postmodernă, relaţia tragicilor Romeo şi Julieta.
Antologia Izbăvitorul meu – publicată la aceeaşi prestigioasă editură Sieben Publishing – este structurată în trei părţi – poezie, proză şi muzică – şi marchează debutul unei colecţii de creaţii religioase, menite să încurajeze deschiderea autorilor, într-o mai mare măsură astăzi, către această formă de literatură. Sunt incluşi aici tineri şi foarte tineri: Beatrice Klim, Mihai Percă, Alina Mihaela Hoştină, iar, de la Piteşti, Synthia şi David Albulescu. Alături de ei, în antologie apar mai încercaţii George Irava, Ioan Mărginean, Viorel Ţânţaş ş.a.m.d. În ce priveşte secţinea muzicală, aceasta prezintă piese inedite. Este cazul Heruvicului de Paul Constantinescu şi al creaţiilor lui Nicolae Georgescu, prinse în veşmântul armoniei modale, puţin obişnuit în spaţiul muzical religios actual.