Motto:  Securitatea nu a existat.
    A existat doar o ţară cu prea multe lichele,
    În care cozile de topor
    Creşteau direct din copaci

Adrian Alui Gheorghe

Nişte aflători în treabă şi slugile lor sărmane!

După un studiu amănunţit al dosarului meu, sunt pus în situaţia să trag nişte concluzii contradictorii despre calităţile profesionale ale ofiţerilor de Securitate, de atenţia cărora am „beneficiat”, cât şi despre persoanele din anturajul meu, şi care m-au turnat „copios”.
 O primă concluzie este aceea că, în materie de cultură şi artă, securitatea argeşeană, cu câteva notabile excepţii, avea lucrători ageamii, cu mult sub valoarea surselor şi informatorilor. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre cei de la „Filaj”. Nu o singură dată i-am identificat pe aceştia; ba, chiar i-am „plimbat”, i-am pus în situaţia de a se expune în cel mai jenant mod, spre amuzamentul meu şi al unor companioni de-ai mei. Evident că întâmplările de felul acesta lipsesc din dosar. Dacă le-ar fi consemnat, singuri s-ar fi propus pentru penalizare. Mai trebuie spus că mulţi ofiţeri ne erau cunoscuţi nouă, multora din lumea literară. Asta pentru că stresul profesional, ori lipsa de cazuri, îi făcea să fie consumatori avizaţi de băuturi beţive. Consumatorii cu ochi albaştri, aici mă refer la cei cu grade mari, nu aveau nici urmă de stil în a bea, de a-şi alege localul. Se complăceau în condiţia de ceea ce eu numesc „drojdieri, căruţaşi!” Poate sperau că în astfel de medii mai pot vâna un pont! În tot dosarul se vede spaima ofiţerului care nu are de lucru, dar care trebuie să-şi facă, să justifice salariul şi, eventual printr-o minune, să agaţe o promovare, ori o primă năpârlită.

2008-12-13T16:00:00+02:00