Despre cărţile mele dragi…

…mi-e cu neputinţă să vorbesc. Cu atât mai mult despre o carte abia descoperită, o carte ca un vis, cu un titlu care pare să rămână o enigmă: ,,Fabrica de mătase’’.
Sunt în librărie. Privesc rafturile pline de cărţi, luminate de neon, ating coperte, citesc titluri, autori, apoi, un fulger de emoţie îmi răscoleşte pieptul. Deschid ,,cartea de mătase’’ a lui Tash Aw la întâmplare şi, până să mă dezmeticesc, intru în apele ei fierbinţi, undeva, între Marea Chinei şi Oceanul Indian. Valuri blânde de culoarea chihlimbarului, briză călduţă şi egală, poate un paradis al marinarilor… Câteva pagini mai încolo, un fragment splendid:
,,Era în timpul musonului. De două zile ploua întruna. Stăteam la fereastră şi priveam cum se transforma curtea din faţa casei într-o adevărată orezărie (…). Apoi a apărut el, împrăştiind stropi de jur împrejur prin băltoace (…). Cămaşa subţire de bumbac îi era udă leoarcă şi lipită de piele. Îmi amintesc şi de pantalonii lui scurţi (…) îmbibaţi de apă şi care i se ridicaseră în sus pe pulpe. Mi-a rămas întipărit în minte ceva din felul în care se mişca, libertatea şi vigoarea şovăielnică a unui animal tânăr. Pedala netulburat de ploaie, ca şi cum toată viaţa şi-ar fi petrecut-o în mijlocul naturii dezlănţuite.’’
Cine poate să scrie aşa, nu poate să rateze o carte – mi-am zis, şi am fost sigură că ,,Fabrica de mătase” va fi o lectură tulburătoare.
Tash Aw, un tânăr scriitor taiwanez, şcolit în Marea Britanie, scrie o poveste emoţionantă despre dragoste, prietenie, sacrificiu şi trădare. El construieşte un roman la întretăierea a trei istorisiri care urmează acelaşi fir. Trei călătorii spre inima aceleiaşi realităţi: Malaysia în toamna anului ’41, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, când britanicii încă se mai agăţau de Asia de Sud-Est iar japonezii se pregăteau de invazie. Povestea lui Johnny Lim, eroul local, negustor de mătăsuri şi a frumoasei sale soţii, Snow Soong, ne deschide uşa spre o lume ameţitoare, în care legendele şi miturile malaeze contrastează cu lumea britanică, rece şi rezervată. Peisajele tremură în dogoarea după-amiezelor, văile adânci sunt pline de tufe de rododendroni ,,zăpăcitoare’’, florile au culoarea cărbunilor încinşi, pânzele de mătase ,,claire de lune’’ se aştern unele peste altele, poemele sunt scrise cu pensula pe rulouri de hârtie fină doar pe muzica simetrică a lui Bach (,,Chopin ar fi prea liric’’), teatrul de umbre cu personaje din poveştile vechi, indiene, lampioanele de hârtie plisată, râurile cu ape groase ca siropul şi ploile peste pământul roşu, peste iarba înaltă, roşcată, unduioasă ca o fâşie de mătase reprezintă decorul, ţesătura ce serveşte drept scenă unor personaje cu personalitate puternică. Romanul este ,,ţesut’’ din fire cu reflexe schimbătoare, ca apele unei bucăţi de mătase.
Am citit unele pasaje la nesfârşit, scrise într-o limbă frumoasă, elegantă, netulburată de nici o modă literară. Arhipelagul malaez mi s-a înfăţişat cu desăvârşită limpezime, cu mirosurile lui de zahăr ars, plumeria şi fructe prea coapte, cu acea ,,sufocare savuroasă care înteţeşte bătăile inimii’’, cu vaierul junglei care incendiază somnul nelăsându-i o portiţă de scăpare. O cetate parfumată cu eroi călătorind veşnic într-o lună de miere spălată de furtunile istoriei ce se zbate, parcă, la marginea închipuirii.