Reîntors în ţară la 6 iunie 1939, prinţul Carol va fi proclamat de Parlamentul României rege sub numele de Carol al II-lea. Noul rege va acţiona în două direcţii:
– pe plan extern se situa pe poziţia menţinerii sistemelor de alianţe din care România făcea parte şi care urmăreau păstrarea statu-quoului şi a păcii;
– în planul politicii interne va acţiona pentru restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice, urmărind instaurarea unui regim de dictatură.
Una dintre preocupările permanente ale regelui a fost aceea de a slăbi unitatea partidelor politice şi de a le subordona. Pentru aceasta s-a folosit de disensiunile dintre personalităţile politice, urmărindu-şi cu perseverenţă şi cu inteligenţa recunoscută scopul. Din păcate, în acest joc regal au fost angrenate şi, în unele cazuri sacrificate, personalităţi marcante ale vieţii politice şi nu numai. Jocul regelui a început să devină extrem de periculos pentru cei care chiar îl jucau.
Preşedintele Partidului Naţional Liberal, I. Gh. Duca, aflat în fruntea guvernului, prin jurnalul Consiliului de Miniştri, din 9 decembrie 1933, la dorinţa Regelui şi camarilei reprezentate în mod special de Elena Lupescu, scoate în afara legii Garda de Fier. Răspunsul legionarilor a fost asasinarea prim-ministrului la 29 decembrie 1933, în gara Sinaia, de un comando legionar. Din păcate, politica lui Carol al II-lea, aceea de a-şi atinge scopurile politice prin interpuşi, va mai face o victimă din rândul oamenilor de valoare ai vremii.
Partidul Naţional Ţărănesc nu a scăpat nici el de politica de dezbinare a Regelui. În felul acesta au apărut în partid trei grupări dintre care una, cea de centru, avându-l ca exponent pe Armand Călinescu, se bucura de susţinerea Regelui. Susţinerea aceasta era interesată, urmărindu-se ca, prin intermediul grupării centriste, să se imprime P.N.Ţ. o orientare conformă cu interesele regele şi ale camarilei. La 14 ianuarie 1937, Gheorghe Tătărăscu, pe atunci şeful guvernului, îi spune lui Armand Călinescu: “…Am văzut acţiunea d-tale bună. E foarte bună. Rex mi-a spus în mai multe rânduri: «Iată un om cu care se poate lucra». Rex vă simpatizează pe câţiva: Costăchescu, d-ta, Ghelmegeanu. Continuaţi astfel, că puteţi lua succesiunea”. În felul acesta Armand Călinescu şi gruparea centristă s-au apropiat de Rege care, în curând va începe să-i folosească pentru realizarea scopurilor sale.