Armand Călinescu a fost unul din cei nouă prim-miniştri pe care i-a dat zona Piteştiului României, jucând un rol important în conducerea ţării între 1938 şi 1939, nefiind acum meomentul să judecăm natura deciziilor din acele împrejurări istorice. Din păcate, Armand Călinescu a fost şi al treilea prim-ministru român asasinat în timpul mandatului său, după Barbu Catargiu, în 1862, şi I.G. Duca, în 1933.
Pentru prezentarea personalităţii lui Armand Călinescu sunt necesare câteva date biografice, preluate din lucrarea „Cine a fost Armand Călinescu – mărturii”1, apărută în 1992, sub îngrijirea fiului politicianului, Barbu A. Călinescu. Astfel, la 22 mai 1893, s-a născut la Piteşti Armand Călinescu, fiul colonelului doctor Mihai Călinescu şi al Ecaterinei, născute Gherman. În 1912 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi a urmat, în paralel, şi cursurile Facultăţii de Filosofie. După absolvire, îşi ia doctoratul în ştiinţe economice şi politice, la Paris. În 1918, anul Marii Uniri, este numit judecător de pace în judeţul Argeş, iar în anul 1919 intră în viaţa politică. Între 1926 şi 1928; 1932; 1933; 1937, devine deputat de Argeş, pe listele Partidului Naţional Ţărănesc. În 1928 a fost numit prefect al judeţului Argeş. În anii următori, Armand Călinescu a fost promovat în funcţii centrale, începând cu 1929 când este numit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, iar între 1930, 8 iunie şi 1933, 13 noiembrie, a îndeplinit funcţia de subsecretar de stat la Ministerul de Interne. La 28 decembrie 1938 – 31 ianuarie 1939 este ministru de Interne, interimar la Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale (până la 3 aprilie 1938) şi la Ministerul Educaţiei Naţionale (20 iunie – 4 decembrie). Pe lângă funcţia de ministru de Interne, la 1 februarie 1939, regele Carol al II-lea îi oferă şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi interimatul la Ministerul Apărării Naţionale. După câteva săptămâni, la 7 martie devine preşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru de Interne şi al Apărării Naţionale. Din păcate, la 21 septembrie 1939 este asasinat de legionari, datorită măsurilor luate împotriva acestora, măsuri care au culminat cu executarea „căpitanului” Corneliu Zelea-Codreanu, în 1938.