Revista « Magazin istoric » a avut o iniţiativă lăudabilă atunci când a cerut realizarea unui articol prin care să se prezinte punctele de vedere ale cercetătorilor ruşi în domeniul istoriei contemporane. Răspunsul a venit din partea doamnei E. S. Seniavskaia, specialist în istorie militară, doctor în istorie, prin studiul România în cele două războaie mondiale. Cum o văd ruşii (Magazin istoric, nr. 4/2008, p. 41 – 44).
Un material redactat de o personalitate cu înalte titluri academice trebuie citit cu atenţie şi încredere. Realitatea demonstrează cu totul altceva. Articolul nu reprezintă decât un simplu colaj de fragmente antiromâneşti destul de slab asamblate. Nu aduce nimic nou faţă de alte aşa-zise studii. Critica doar la prima vedere desfiinţează toate ideile ştiinţifice. Să le analizăm pe rând.
Intrarea României în război a fost considerată o povară pe umerii trupelor ruse şi n-a adus nimic important în balanţa primului conflict mondial. Se ştie că un pai în plus frânge spinarea cămilei şi armata germană a fost obligată să vină cu trupe de elită în ajutorul aliaţilor austrieci şi bulgari. Corpul bavarez alpin a avut mult de furcă pe Valea Oltului şi s-a văzut în 1917 ce ravagii a făcut în Italia. Măcinarea din munţii României l-a scos din luptă pe un întreg an, ceea ce a însemnat destul de mult în economia războiului. Se ştie că şi cinci minute pot schimba cursul istoriei. Probleme au avut şi alte unităţi germane. Divizia 217 infanterie era să fie nimicită în luptele pentru Bucureşti, dar a fost salvată de pasivitatea trupelor ruse. Alpinii austrieci au suferit pierderi grele în munţi. Trupele bulgare au avut mari probleme la Turtucaia şi se pare că pierderile în zonă au fost de circa 25% din efectivele angajate.