Despre Adrian Michiduţă şi despre hărnicia cu care se apleacă asupra izvodirilor filosofice româneşti am aflat târziu, cum se întâmplă de regulă cu evenimentele harnice, dar destul de percutant pentru a rămâne într-o reciprocă şi statornică receptare. Precum odinioară regele Midas, tot ce atinge acest tânăr cercetător capătă împlinire şi finalitate. S-a ocupat de Mircea Florian şi a realizat o superbă Biobibliografie care-ar putea mulţumi orice exigenţă. Nu şi pe cel care a continuat investigaţiile şi după isprăvirea lucrului şi a descoperit atâtea elemente noi c-a fost nevoit să scoată un supliment Noi contribuţii biobibliografice şi documentare, de fapt o altă carte (Editura Aius, Craiova, 2005), care întregeşte ediţia anterioară apărută la Editura Grinta din Cluj-Napoca. Nu mai insistăm asupra acestei lucrări, despre care am scris cu altă ocazie, subliniem doar acribia cu care punctează momentele cronobiografice din viaţa şi activitatea filosofului şi migala cu care îi reconstituie biografia de excepţie.
În anul 2004, tot la Grinta, a editat lucrarea Misiunea filosofului în care a adunat o mare parte din studiile şi conferinţele lui Ion Petrovici, răzleţite prin diferite reviste ale vremii, uşurând astfel munca eventualilor cercetători interesaţi de opera filosofului tecucean. Multe dintre studiile încorporate în această lucrare sunt puţin cunoscute, iar Naţionalitatea în filosofie, susţinută de Petrovici la Sorbona în ziua de 27 ianuarie 1932 şi publicată în La Revue Mondiale, este adusă pentru prima oară într-o versiune românească.