Măiestria, paradoxul, cât şi o aplecare spre autocunoaştere se cuvine a remarca în „Kenzo...”, pe mai departe, cât şi naturaleţea, dar şi truda, în ani, dublate de talentul de netăgăduit sunt cele pe care ea le etalează aici. Sunt foarte multe poeme izbutite şi ar însemna să cităm aproape toate titlurile.
Construcţia poemului este, de cele mai multe ori, uluitoare, ca în „Iezi verzi”: „Visul meu cu ţâţe verzi/paşte îngerii în iezi/creşte boii în cirezi/şi mi-i unge cu pomezi/până-i face draci nechezi./Visul meu cu ţâţe-albastre/mulge laptele din astre/vestejeşte flori în glastre/şi plesneşte ou-n broaşte./Visul meu cu ţâţe roz/pune sfârcuri negre-n boz/trupului făcut moloz/în bărbatul orb în văz./Visul meu cu ţâţe-n ban/ţine-n carnea lor de ham/o femeie deşirată/toarsă-ntr-un motan de vată”.
Ermetism, dar şi luciditate, conexiuni nu odată extraordinare, sentimentul inutilităţii, un sexism ponderat-dureros, alăturări de cuvinte ce duc la telescopări neaşteptate – sunt prea puţine pentru a cuprinde întrutotul „nebunia” ce străbate poemele. Cuvintele galopează în inspiraţia nestăvilită, iar poeta pare să nu se oprească nici atunci când sfârşeşte o carte, pentru a începe o alta. Numai în „Trup utopic” găsim o întreagă paletă policromă, de la: licantropic, utopic, camee, spermă, bolero, până la: orgasm, licant, Kant, Jung, iapă, bou, jug.
Memoria autoarei este o adevărată cascadă de trăiri, un uragan de sentimente. Ea îşi trăieşte cu mare intensitate poemele, unde ambiguităţile sunt bine venite. Totul este o şarjă de nestăvilit, iar cartea se parcurge cu mare interes.
Rizibilul, şi el, îşi face loc, ca în „Alaskă”: „Buze de ger ca în Alaska/adulmecând putrid în flasca/pecingine de bătrâneţe/ femeia-n trup uscat de beţe./Oroare strânsă întinzândă/în metastaza din flămândă/osânză de bărbaţi sticloşi/curgând din ouă de cocoşi/trup alb de vers în dinţi crăpat/vomând carnalul expirat/înmiresmând sfânta putoare/să mori râzând în gura mare”. După cum, trecerea timpului şi efectele sale le aflăm în „Rid”: „Într-un rid/azi mă închid/palidă şi străvezie/băbătie-i/zic oglinzii/târâtură-i/zic omizii/gurii-strâmbă tăietură/şi inimii negre-mură/acră de strepezitură/verde, bătută de brumă/sub o frunză de nebună/uitată de ger neroasă/într-o toamnă coconoasă./Într-un zâmbet plec cuminte/cu un trup arzând veşminte./Ceară-n iarnă de albine/fagure ce nu mă ţine”. Trăirea erotică este mentală, dar şi carnală, poemele echilibrând conţinutul cărţii. Citiţi! Citiţi! Poeta se află aici, e printre noi!