O scrisoare inedită a lui Şerban Cioculescu către poetul
Mihai Moşandrei

Dacă viaţa şi opera academicianului Şerban Cioculescu sunt bine cunoscute, în schimb despre poetul muscelean Mihai Moşandrei s-a scris şi s-a vorbit mai puţin. Deşi a cunoscut calvarul temniţelor comuniste de la Piteşti, Jilava şi Gherla, Mihai Moşandrei a trăit într-o linişte patriarhală la Câmpulung, depăşind vârsta de 98 de ani. Harul său poetic, neasemuita sa bogăţie sufletească, modestia şi bunătatea fără margini i-au prelungit viaţa )1896-1994). Cred că nu greşim afirmând că poetul muscelean a fost un adevărat fenomen biologic. La vârsta de peste 92 de ani Mihai Moşandrei încă mai scria. Redăm la sfârşitul acestor rânduri, în anexa 1, două dintre ultimele sale poezii, “Ciudata obsesie” şi “Marea Vâltoare”, pe care ni le-a dăruit într-o seară de toamnă târzie, la 20 noiembrie 1988.
Încă din anul 1934, poetul Mihai Moşandrei devine membru activ al Societăţii Scriitorilor Români, iar apoi al Uniunii Scriitorilor din România până la data de 31 octombrie 1951, când este radiat din oficiu, fără nicio altă vină decât pe baza art. 12 al noului statut: “Lipsa de colaborare partinică în revistele vremii”. În acelaşi timp, este eliminat şi din Baroul de Avocaţi Muscel, din avocat cu vechime şi cu doctoratul la Paris, devenind un umil dactilograf, îndeletnicire din care trebuia să-şi întreţină soţia şi cei trei copii, uitându-se că îşi apărase ţara în primele rânduri în cele două războaie mondiale.
În luna octombrie 1959, poetul nostru este condamnat la doi ani închisoare politică, pe baza art. 3250 Cod Penal (deţinerea de publicaţii interzise, de fapt propriile sale lucrări literare). Sentinţa a fost dată de către Tribunalul Militar Craiova în oraşul Piteşti, în luna octombrie 1959.

Criticul literar Şerban Cioculescu, cu care a întreţinut corespondenţă până în ultimii ani de viaţă, l-a apreciat mult. Răsfoindu-i corespondenţa am remarcat că pe fiecare plic expediat, criticul Şerban Cioculescu menţiona la destinatar: Poetului Mihai Moşandrei. Aşa îşi începe şi prefaţa la volumul “Cărare printre ani”, publicat la Editura Minerva în 1971. “Poetul Mihai Moşandrei este unul dintre cei mai frecvenţi şi statornici închinători ai Poeziei cu majusculă, şi Chimerei... Poemele lui Mihai Moşandrei păstrează o sursă de mister, o atmosferă de ceaţă... Este o poezie a discreţiei, a penumbrei, a tonurilor estompate şi a sunetelor în surdină, de o rară gingăşie” 1).
Redăm, mai jos, scrisoarea inedită pe care criticul Şerban Cioculescu I-a adresat-o poetului Mihai Moşandrei.
3/4/1982

Iubite Domnule Moşandrei,

Mă simt tare jenat faţă de întârzierile impardonabile ale acestui răspuns. În interval, am căutat zadarnic în maldărul de scripte ce s-au adunat în biroul meu, scrisoarea cu poeziile de care mi-ai spus că mi le-ai trimis. Să se fi rătăcit ea, sau să mă fi zăpăcit eu? Nu ştiu, zău, ce să cred. Am prea mare stimă pentru omul şi poetul Moşandrei, ca să-mi iert întârzierile, cât şi lipsurile mele de tot felul, deşi ştiu că eşti indulgent cu oamenii şi împăcat cu destinul care nu ţi-a surâs după merit. Cum însă, şi se apropie Sfintele Paşti, întâiul meu gând este la credinciosul care îşi înalţă gândul peste micimile acestei lumi, la cel ce s-a jertfit ca s-o facă mai bună. Îţi urez, aşadar, dumitale şi familiei dumitale, sărbători senine şi luminoase.
Cu afectuos respect
Şerban Cioculescu

În aceeaşi toamnă a anului 1988, poetul Mihai Moşandrei, îşi dăruia biblioteca personală Uniunii Scriitorilor, în semn de dragoste faţă de secriitorii români. Redăm în anexă scrisoarea de mulţumire din data de 12 octombrie 1988, adresată poetului de către preşedintele Uniunii Scriitorilor din acea vreme, scriitorul D.R. Popescu. În ziua de 4 martie 1994, poetul muscelean M. Moşandrei a trecut în “eternul infinit”, strămutându-se la cele veşnice discret, aşa cum a trăit. Toată viaţa a fost un slujitor al adevărului şi al dreptăţii. Este organică legătura Poetului cu pământul ţării sale, cu plaiurile mioritice ale Muscelului pe care le-a iubit profund, refuzând să rămână în Franţa, la Paris de unde era soţia sa Juliette Salagnac (a decedat la Câmpulung la 1 noiembrie 1982).
Publicat în tiraje mici, poetul M. Moşandrei nu a fost îndeajuns cunoscut, căci în jurul lui se ţesea tăcerea. Ideile lui nu conveneau mai-marilor zilei, el afirma, acolo unde avea ocazia, că inspiraţia şi talentul sunt HAR DIVIN, daruri de la DUMNEZEU. A fot unul dintre puţinii noştri poeţi religioşi. A fost un mare credincios şi din credinţă i-au venit liniştea şi împăcarea. Liniştit şi împăcat cu destinul, s-a stins din locuinţa sa din Câmpulung (str. Spiru Haret nr. 1), fiind (caz foarte rar) chiriaş în propria-i casă.
Între anii 1929 şi 1989, poetul M. Moşandrei a publicat 13 cărţi şi a colaborat la mai multe reviste literare, cum ar fi: Universul literar, Viaţa Românească, Revista Fundaţiilor Regale, Vremea, Convorbiri literare, Gând românesc, Azi, Revista română, Limba română, Ramuri, Sburătorul etc. Operele editate în timpul vieţii poetului sunt următoarele: Păuni - versuri, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1929; Găteala ploilor - versuri, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1932 (volum premiat de S.S.R.); Prezenţa Pegasului sau Plimbări lirice’n jurul poeziei - eseu, Editura Vremea, Bucureşti, 1933 - critică literară; Singurătăţi, Editura Fundaţilor Regale, Bucureşti, 1936 - versuri; Ofranda muzelor - versuri, Editura Fundaţiilor Regale, Bucureşti, 1940; Trepte de eben, Bucureşti, 1942; Lysimac - proză lirică, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1944; Cărare printre ani - antologie lirică, Editura Minerva, Bucureşti, 1971 (premiată de Revista “Argeş”); Plecarea rândunelelor - versuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978; Alt cer - versuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983; Depărtata amintire - versuri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984; Însemnările unui vânător - proză, Editura Albatros, Bucureşti, 1985; Evocări literare - proză, Editura Minerva, Bucureşti, 1989.
Despre viaţa şi opera poetului muscelean au scris Eugen Lovinescu, G. Călinescu, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Al. Raicu, Ov. S. Crohmălniceanu şi alţii. Mai ales după anul 1989, poetul nonagenar redevine în atenţia multora. Este vizitat de admiratori, iar cenaclul literar din Câmpulung îi poartă numele. Chiar şi proaspătul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (de după evenimentele fierbinţi din decembrie 1989), poetul erou Mircea Dinescu îl vizitează în oraşul patriarhal Câmpulung.

Descrierea anilor grei de detenţie (reeducarea de la Piteşti), cumplitele zile de chin din închisorile Jilava şi Gherla, suferite de către poetul şnostru, au apărut în paginile revistei ARGESSIS din Piteşti. Este de datoria noastră a mulţumi domnului redactor responsabil al prestigioasei reviste, conf. univ. dr. Spiridon Cristocea, director general al Muzeului Judeţean Argeş pentru publicarea, consecutiv, în trei numere (nr. VIII - 1999, IX - 2000, X - 2001) a odiseei poetului nostru muscelean M. Moşandrei în temniţele regimului de dictatură comunistă.


Note:
1). Ş. Cioculescu, prefaţă la volumul M. Moşandrei, Cărare printre ani, Editura Minerva, 1971, p. V.