| JAZZPOEME |
|
|
|
| Scris de IOANA GEACAR | |
|
08.04.55 zburdă pe-afară căţei negri manele şobolani player vitrină frigorifică (orizontală) instant apă caldă maşină de spălat ieftin încălzitor electric cuptor cu microunde aspirator preţ avantajos (aspiratorul) primesc în gazdă 2 eleve sau studente cuminţi un băiat clasa a IX-a sau a X-a ţuică calitate superioară predau afacere la cheie în domeniu construcţii tel 631.381 mâna pe clanţă şi mă gândesc dacă are rost dacă are vreun rost să ies afară în ziua mea liberă primesc la curte căţel deţin curea lanţ mâncare cuşcă spun că din octombrie or să vină maci în şir încreţit mi-e dor brambura de leu m-am săturat asparagus unturos gângăveală mov de înger sus cu botul plin de sânge prin toate încăperile cuştii doi pui de ghepard sugrumă chiar acum un pui gnu cu o atingere aproape senzuală ce imagini pastelate ce umbra mea abia încreţeşte suprafaţa n-aş vrea să mor chiar astăzi cu cearcănele astea şi palidă şi rea nefardată să râdă autopsierul de mine vând cal şi căruţă unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiş ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiş visele alungate se pliază pe văi adânci şi curbe arse de lumină pe văi/în grăunciori de nisip străluceşte mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneşă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe nişte bigudiuri somnoroase mă furişez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mişc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuţă pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arţar aşezate teanc de timpul şerpuitor al acoperişurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze şi cârpe suprapune pe un şasiu repede când schiţa cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum. Faţă/verso aplecată cu graţie – aici am un veşmânt aproape transparent de balerină iar dincolo în picioare – pe veşmânt apar flori mari de margarete aici profilul meu sapă în umbra unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere muşchi cangrenat pe verso desenul trupului meu se împuţinează cu o mişcare bruscă a foii zidul se revarsă acum şi peste mine cu mozoleala de mortar ce se strânge repede circular în jurul gâtului coboară pe umeri foşnind gros/mai departe pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în faţă spre noi pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui cu cealaltă-şi acoperă chipul pe care i-l ştiu pe faţă: nemişcată cu mâinile în lături în mine e înmormântat cineva pe verso: îmi decupez umbra şi-o întind la uscat aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc sub mătase pâlpâie lanţuri foşnetul pe care-l fac ridicând poala de crin tulbură somnul unei păsări care se înalţă lângă mine aripile sunt îndreptate în sus pe verso – cealaltă mişcare a zborului cu aripile în jos în fiece clipă ating uşiţa secretă a clipei următoare în care voi intra sunt împrăştiată ca în cărţile de ghicit aici sunt încolăcită ca o piatră doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios dincolo un zeu obosit se aşază pe mine gândesc direct în scris/visez direct în scris repede/repede faţă/verso deschid iar: cineva mă coase acum într-o piele străină de sub noi pleacă o potecă roşie până la zidul de pe partea cealaltă pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră care-ncearcă să mă prindă de trupul nou când sar coarda sus-jos-sus-jos peste versul acesta mic al meu reptil Printre ruine am intrat într-o fundătură după o boltă promiţătoare de zorele strada timpului mărunţit am confundat-o ce pot să fac merg înainte pe lângă tencuiala zidurilor pe care-o aud zuruind în urmă acoperindu-mi urmele /poate? – am uitat ce voiam să zic – mi-e al naibii de sete! lângă fiecare scară prăbuşită-n pavaj: un burlan găurit se urcă până-n cerul mansardat în acoperişuri arcuit ca acest caldarâm zgrunţuros de care fuge şi iarba pe margine/desculţă/pe vârfuri abia atingând baza clădirilor mă uit în urmă la intrarea care se retrage ca o planetă-napoi poarta spre visul din urmă parcă aş merge pe dâra unei roţi încerc să găsesc o uşă dar peste toate deschizăturile zidul a crescut ca un muşchi doar un petec de oglindă prizonieră-n zid: (de mult nu zărisem o faţă prietenoasă!) merg rezemată hârşind varul zidurilor colorat roşu sau verde cu obrazul mâncat făinos zgomot de tencuială căzută la fiece pas umbra mea se alătură tot mai mult întunericului din iarbă descopăr că pământul e rotund de câte ori urc în turnul chindiei şi eu sunt în mijloc sunt centrul se vede că azi nu am atâta inspiraţie nu pot întineri zidurile nu pot da viaţa de demult fantomelor pe care le simt în aerul tot mai greu de respirat amestecate cu praf să crească acum din ruine pilaştri terase scări monumentale pe lângă care se-nalţă zidurile de bazalt cu baghete-n ferestre/bandou/ balustru/crenelul dantelat/cornişe ancadramente până la acoperişurile strălucitoare de teracotă smălţuită galben verzui şi-năuntru podurile mansardate deasupra bolţilor în ogivă şi sub ele pilaştri coloane statui să mă integrez în curtea veche în sala tronului s-aud paşii care sperie ecoul cuibărit în colţuri şi stârneşte praful de pe icoane ca pe stolul de porumbei din faţa primăriei nu e decât o stradă ronţăită de timp să mă prindă cineva de umăr şi eu să mă-ntorc încet s-aştept să mă cheme pe nume (oare cine sunt?) ceva îmi atârnă în jos ce e sabie sau evantai? răsucesc spre camera de filmat capul ca-n peniţă semnul întrebării (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuieşte-ţi o frumuseţe dureroasă/care pleacă de la tine şi te azvârle -ntre pereţii unui ou de piatră:) pulsez în zid înfăşurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/ sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei în care mă zbat ne zbatem simţi cum umbra lanţului pe perete se-ngroaşă/prinde făptură/de câte ori o atingem? unul din cei doi bărbaţi în smoching de pe trotuar se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie care se oglindeşte-n vitrină peste petele de sânge şi o ţeastă de animal jupuită/-n cârlig bărbatul priveşte insistent până când o presează grijuliu-spasmodic între pleoape ca pe-o frunză de arţar. hai şi noi jumătate îţi dau ţie de lună e mult mai bine aici fără nici un sentiment greu nu poţi să-mi trânteşti uşa n-o să mai ţipăm n-o să mai apargem n-o să mai stăm aşa gâtuiţi după impactul de clanţă închisă definitiv apa pe care o beau în clipa asta e greoaie dar îmblânzită aproape liniştită ca mine uneori furioasă fiinţa de apă care devin îmbrăţişează sufletul îmblânzeşte- agită carnea pe lună e locul nostru toate sentimentele gravitaţionale care apasă: boala durerea groaza furia ura invidia acolo poartă un semn schimbat urcă şi se prefiră-n sus prin aură suntem ciudaţi ia uite cu toate ridurile-n sus pe pământ greoi ca-ntr-un borcan puşi la păstrat expirăm mărgele de aer amprentele sinelui îngropate în miere îţi dau aşadar jumătatea de umbră că-ţi place să observi de acolo partea de cerneală în care aş putea să arunc cuvinte să se vadă tot ce încă ascund atingerea înceată a mâinilor noastre din podul palmelor până în vârfurile degetelor îmi aminteşte de dorul de dinainte de a veni pe pământ zborul îmi iese prin piele şi se coase ca umbra de mine de câte ori suntem pierduţi în somn sau vis unul din suflete îl caută pe celălalt prin găvanele lunii |
| < Precedent | Urmator > |
|---|
