08.04.55
azi o să fac pluta
o să fiu numai zâmbet cu puţine răspunsuri
şi nici o întrebare
vând motorola v3rajk nou toate ascesoriile vând
nokia sharpp gx25ferrari infrarosu
cumpăr telefon mobil ofer 100 ron
vând nokia 6601 cer 300 de ron
vând teren în pucioasa zona centrală 5000 mp în gura ocniţei
o să vă privesc direct în ochi şi o să credeţi că nu mi-e
frică o să fiu un zâmbet textil legat între doi palmieri cu
noduri marinăreşti şiretul ghetei din dreapta legat
de cel din stânga
pe sub bancă de un ştrengar cu care nu vrei să te pui
două terenuri în bolintin vale nade momeli padure de fag şi stejar
livada cu meri (mogoşeşti) teren în str dezbenzinării
zburdă pe-afară căţei negri manele şobolani
player vitrină frigorifică (orizontală) instant apă caldă maşină de spălat ieftin încălzitor electric cuptor cu microunde aspirator preţ avantajos (aspiratorul) primesc în gazdă 2 eleve sau studente cuminţi un băiat clasa a IX-a sau a X-a
ţuică calitate superioară predau afacere la cheie în domeniu construcţii tel 631.381
mâna pe clanţă şi mă gândesc dacă are rost dacă are vreun rost
să ies afară în ziua mea liberă
primesc la curte căţel deţin curea lanţ mâncare cuşcă
spun că din octombrie or să vină maci
în şir încreţit
mi-e dor brambura de leu
m-am săturat asparagus unturos
gângăveală mov de înger sus cu botul plin de sânge
prin toate încăperile cuştii
doi pui de ghepard sugrumă chiar acum un pui gnu
cu o atingere aproape senzuală
ce imagini pastelate ce
umbra mea abia încreţeşte suprafaţa
n-aş vrea să mor chiar astăzi cu cearcănele astea şi palidă şi rea
nefardată să râdă autopsierul de mine
vând cal şi căruţă
unde m-am ascuns
(scriu din mers)
pe un acoperiş ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă
un pas mai adânc
altul mai sus
pe acoperiş visele alungate
se pliază pe văi adânci şi curbe arse de lumină
pe văi/în grăunciori de nisip străluceşte mic
ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneşă
nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată
înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers
ca pe nişte bigudiuri somnoroase
mă furişez
sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort
mă mişc încet ca-n miere zaharisită
dar
scriu pe orice hârtiuţă pe buzunarul întors pe dos
pe olane pe frunzele de arţar aşezate teanc
de timpul şerpuitor al acoperişurilor
scriu pe orice mânecă sau crac urcate
la uscat/furtuna amestecă frunze
şi cârpe
suprapune pe un şasiu repede
când schiţa cuminte a obiectului fizic
când bricolajul ei
umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii
las semne pretutindeni în zadar
n-o să mă mai vezi niciodată
locuiesc într-un sunet acum.
Faţă/verso
aplecată cu graţie – aici am un veşmânt aproape transparent
de balerină
iar dincolo în picioare – pe veşmânt apar flori mari de margarete
aici profilul meu sapă în umbra
unui zid strâns cutat ca materia grea a unui aluat
ca un borhot de granit se revarsă peste orice deschidere
muşchi cangrenat
pe verso desenul trupului
meu se împuţinează cu o mişcare bruscă a foii
zidul se revarsă acum şi peste mine cu mozoleala de mortar
ce se strânge repede circular în jurul
gâtului coboară pe umeri foşnind gros/mai departe
pe altă fantă postura nouă: arlechin trist cu mâinile îndreptate în faţă spre noi
pe verso: cu o mână împinge-nainte aerul să nu lase loc nimănui
cu cealaltă-şi acoperă chipul pe care i-l ştiu
pe faţă: nemişcată cu mâinile în lături
în mine e înmormântat cineva
pe verso: îmi decupez umbra şi-o întind la uscat
aici într-o rochie albă cu alt trup pe care-ncerc să-l cunosc
sub mătase pâlpâie lanţuri
foşnetul pe care-l fac ridicând poala de crin
tulbură somnul unei păsări care se înalţă lângă mine
aripile sunt îndreptate în sus
pe verso – cealaltă mişcare a zborului cu aripile în jos
în fiece clipă ating uşiţa secretă a clipei următoare în care voi intra
sunt împrăştiată ca în cărţile de ghicit
aici sunt încolăcită ca o piatră
doar ideile lucrează-n întuneric. o piatră. zumzet sfărâmicios
dincolo un zeu obosit se aşază pe mine
gândesc direct în scris/visez direct în scris
repede/repede
faţă/verso
deschid iar: cineva mă coase acum într-o piele străină
de sub noi pleacă o potecă roşie
până la zidul de pe partea cealaltă
pe varul alb se profilează un bărbat în salopetă albastră
care-ncearcă să mă prindă de trupul nou
când sar coarda sus-jos-sus-jos
peste versul acesta mic al meu reptil
Printre ruine
am intrat într-o fundătură
după o boltă promiţătoare de zorele
strada timpului mărunţit am confundat-o ce
pot să fac merg înainte pe lângă tencuiala zidurilor pe care-o aud zuruind în urmă
acoperindu-mi urmele /poate?
– am uitat ce voiam să zic –
mi-e al naibii de sete!
lângă fiecare scară prăbuşită-n pavaj: un burlan găurit
se urcă până-n cerul mansardat în acoperişuri
arcuit ca acest caldarâm zgrunţuros
de care fuge şi iarba pe margine/desculţă/pe
vârfuri abia atingând baza clădirilor
mă uit în urmă la intrarea care se retrage
ca o planetă-napoi
poarta spre visul din urmă
parcă aş merge pe dâra unei roţi
încerc să găsesc o uşă
dar peste toate deschizăturile
zidul a crescut ca un muşchi
doar un petec de oglindă prizonieră-n zid:
(de mult nu zărisem o faţă prietenoasă!)
merg rezemată hârşind
varul zidurilor colorat roşu sau verde cu
obrazul mâncat făinos zgomot de tencuială căzută
la fiece pas
umbra mea se alătură tot mai mult
întunericului din iarbă
descopăr că pământul e rotund
de câte ori urc în turnul chindiei
şi eu sunt în mijloc sunt centrul
se vede că azi nu am atâta inspiraţie
nu pot întineri zidurile nu pot da viaţa de demult fantomelor
pe care le simt în aerul tot mai greu de respirat
amestecate cu praf
să crească acum din ruine pilaştri terase scări monumentale pe lângă care se-nalţă zidurile de bazalt cu baghete-n ferestre/bandou/ balustru/crenelul dantelat/cornişe ancadramente până la acoperişurile strălucitoare de teracotă smălţuită galben verzui şi-năuntru podurile mansardate deasupra bolţilor în ogivă
şi sub ele pilaştri coloane statui
să mă integrez în curtea veche în sala tronului
s-aud paşii care sperie ecoul cuibărit în colţuri
şi stârneşte praful de pe icoane
ca pe stolul de porumbei din faţa primăriei
nu e decât o stradă ronţăită de timp
să mă prindă cineva de umăr şi eu să mă-ntorc încet
s-aştept să mă cheme pe nume (oare cine sunt?)
ceva îmi atârnă în jos ce e sabie sau evantai?
răsucesc spre camera de filmat capul ca-n peniţă semnul întrebării
(Mă vezi treci atât de aproape ne vezi)
(închipuieşte-ţi o frumuseţe dureroasă/care pleacă de la tine şi te azvârle
-ntre pereţii unui ou de piatră:)
pulsez în zid
înfăşurată strâns ca-ntr-un meninge
gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar
vreau să ies vreau să ies în alt timp
caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/ sigur/sigur
dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine
vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna
în toate visurile mele de până acum
poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei
în care mă zbat ne zbatem
simţi cum umbra lanţului pe perete
se-ngroaşă/prinde făptură/de câte ori o atingem?
unul din cei doi bărbaţi în smoching
de pe trotuar
se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie
care se oglindeşte-n vitrină
peste petele de sânge şi o ţeastă de animal jupuită/-n cârlig
bărbatul priveşte insistent până când
o presează grijuliu-spasmodic între pleoape
ca pe-o frunză de arţar.
hai şi noi
jumătate îţi dau ţie
de lună
e mult mai bine aici
fără nici un sentiment greu
nu poţi să-mi trânteşti uşa
n-o să mai ţipăm n-o să mai apargem n-o să mai
stăm aşa gâtuiţi după impactul de clanţă închisă definitiv
apa pe care o beau în clipa asta e greoaie dar îmblânzită aproape
liniştită ca mine uneori furioasă fiinţa de apă care devin îmbrăţişează
sufletul îmblânzeşte- agită carnea
pe lună e locul nostru
toate sentimentele gravitaţionale
care apasă: boala durerea groaza furia ura invidia
acolo poartă un semn schimbat
urcă şi se prefiră-n sus
prin aură
suntem ciudaţi ia uite
cu toate ridurile-n sus
pe pământ greoi ca-ntr-un borcan
puşi la păstrat expirăm mărgele de aer amprentele sinelui îngropate în miere
îţi dau aşadar jumătatea de umbră
că-ţi place să observi de acolo
partea de cerneală în care aş putea să arunc cuvinte să se vadă tot
ce încă ascund
atingerea înceată a mâinilor noastre din podul palmelor
până
în vârfurile degetelor îmi aminteşte de dorul de dinainte
de a veni pe pământ
zborul îmi iese prin piele şi se coase ca umbra de mine
de câte ori suntem pierduţi în somn sau vis
unul din suflete îl caută pe celălalt
prin găvanele lunii