Mult stimate
Domnule Profesor Stanciu

Primirea scrisorii Dvs. în calendarul lunii Decembrie o socotesc a fi primul dar sufletesc de Crăciun. Vă mulţumesc emoţionat şi bucuros!
Daţi-mi voie să mărturisesc unele aprecieri, citind ultimul număr al Revistei în care se oglindesc năzuinţe înalte şi realităţi spirituale:
– consider că evocarea „jertfă şi eroism” este mai mult decât un fragment de onoare al istoriei româneşti. E un poem de viaţă şi de cinstire al acestui popor, mult bine-venit în această epocă de multiple absenţe;
– prezenţa condeiului de înţelepciune preoţească este o binecuvântare pentru presa culturală, cu atât mai mult cu cât învăţătorii de odinioară ai obştei româneşti erau preoţii şi pildele creştinismului ortodox. Psaltirea e Cartea marilor legi ale omenirii, cu binele şi răul omenesc, dar şi plină de adânci reflexii… Vă felicit pentru integrarea Ei în marele proces cultural şi felicit prezenţa susţinută a feţelor bisericeşti în paginile Revistei;
-„Omul ca (pre)text” este un concept filozofic mult interesant, are profunzime, fină ironie şi mult adevăr. E o pagină de originală şi bună literatură;
-„Lumea românească”, prezenţa poeziei femenine, a unui poet în uniformă militară şi nu mai puţin a poeţilor-civil, capitolele de Artă, Medicină, Educaţie, proză ori desen pictural ori caricatural, cuprind idei, preocupări şi sinteze care dau Revistei universalitate, valori şi inedit, ceea ce lipseşte, în general, timpului nostru din punct de vedere politic şi cultural;
– tânărul Florenţiu Duşa are un condei promiţător, jucăuş între fabulă, ironie fină şi ficţiune-adevăr, cu săgeţile spiritului bine ochite şi cu subînţeles pamflet literar calitativ…
Evident, Coloana infinitului e „infinită”, ca şi Calea lactee care defineşte nemărginirea… În fiecare condei e o asemenea Cale şi o înălţare din Coloana infinitului. Norocul e al Cerului, care este deschis în nemărginirea lui fiecărui condei şi suflet gânditor. Încă odată vă felicit pentru această deschidere spre azur prin Revista pe care aţi iniţiat-o, desigur cu mare râvnă intelectuală. E de dorit ca toţi cei care-şi încearcă talentele prin marile Dv. Iniţiative, să înţeleagă profund că strădaniile lor sunt pietre de temelie şi de răspundere adâncă la noile edificii spirituale ale epocilor care vor veni, fără să uite, mai ales cei tineri, că munca pe condei este una din cele mai grele, dar şi una dintre cele mai frumoase munci, pentru că totul se logodeşte, pe neştiute, cu Muzele. Şi Muzele sunt, pe drept cuvânt, pretenţioase!
Cele două volume primite, ca şi emoţionanta Dvs. scrisoare, reprezintă o „Identificare, iubind”… literatura!
Într’altă ordine de idei: sunt un colaborator şi prieten de condei, cu o persoană mult interesantă din Germania, un Român, inginer şi care are marele dar al iniţiativelor spirituale. El a iniţiat o revistă în româneşte numită Zodii în cumpănă. Cred că i-ar face multă plăcere să aibă în interiorul sufletului său Revista Dvs., după cum mi-aş imagina că şi „Zodiile” ar fi bine-venite pe verticala „Coloanei”. Îmi permit să vă notez adresa acestui domn, în cazul în care aţi considera necesar un schimb eventual de opinii:
Dl. Caşin Popescu, Sautierstrasse, 73
79104 FREIBURG – Deutschland
2010-09-12T00:00:00+03:00