ileana iordache-streinu"Am fost în umbra lui, pe lângă el, pe lângă cărţile lui"

Stimată doamnă Ileana Iordache-Streinu, o întâmplare fericită – aniversarea, astăzi, a centenarului naşterii lui Vladimir Streinu – ne-a adus la Găeşti. Tocmai am fost părtaşi la suita de manifestări organizate de dl. profesor Tudor Cristea – la care au luat parte, printre alţii, d-nii Barbu Cioculescu, , George Muntean, Alexandru George, Simona Cioculescu, Mihai Stan, Ştefan Ion Ghilimescu, Victor Petrescu şi, nu în ultimul rând, dl. Emil Vasilescu, care şi-a lansat monografia „Vladimir Streinu”. V-am ascultat cu emoţie amintirile şi m-am gândit permanent: cum este să fii fata unei personalităţi de talia lui Vladimir Streinu!?
– Aşa cum am spus şi-n cadrul acestor manifestări ce au avut loc la liceul care poartă numele tatălui meu, relaţiile mele cu tatăl meu au fost nişte relaţii absolut normale şi fireşti. Nu au fost nişte relaţii dintre un copil şi un profesor, dintre un copil şi o personalitate din lumea literelor. Am fost în umbra lui, pe lângă el, pe lângă cărţile lui. Prin el am învăţat să citesc o carte, să înţeleg ce înseamnă o carte şi, cel mai important, prin el am învăţat să citesc poezie şi să iubesc Poezia. Pentru că, aşa prea bine ştiţi, tatăl meu spunea că există o metaforă cu totul specială care se naşte între poet şi cititor. Ei bine, el m-a învăţat să simt această metaforă, să o găsesc. Pentru că eu citeam poezia, mă lăsam purtată de frumuseţea versurilor, dar eram departe de senul adevărat al poeziei. Or, el m-a învăţat lucrul acesta. Şi, aşa am descoperit şi eu această minunăţie care este metafora care se naşte între poet şi cititor. De la el am învăţat să citesc, de la el am învăţat ce înseamnă accentul, cum trebuie citite versurile, cum trebuie pusă o anumită respiraţie pe versul clasic. Am învăţat cum trebuie citit versul modern. El m-a învăţat să citesc poezia lui Edgar Allan Poe, a lui Rimbaud, a lui Baudelaire. M-am luptat imens să înţeleg poezia lui Mallarme, dar, datorită lui, am înţeles-o. N-au fost nişte relaţii care pot fi foarte bine încadrate într-un sistem de relaţii. Pentru că şi viaţa noastră a fost una complicată, o viaţă, uneori, foarte grea. Am fost alături în momentele cele mai grele de viaţă şi am fost parteneri, fără nici un fel de altă, cum să spun, opinie. Neînsemnând că nu aveam opinia noastră, mama mea mai ales, pentru că eu eram un copil, de fapt. Dar am fost alături de el şi am fost aşa cum a vrut el – alături de el în acele vremuri care au fost foarte grele.

2006-08-05T17:00:00+03:00