SCENOGRAFII DE BASM ŞI IUBIRI EXPLOZIBIL
,,Dacă doriţi să mă căutaţi o să vă fie greu să mă găsiţi acolo unde locuiesc, undeva la marginea destrămată a amintirilor unui bărbat, într-un colţ trist şi părăsit, de unde fug din când în când, hoinărind de una singură prin locurile pe care le iubesc…”
                    Ana Cioclov
 
Citindu-i cărţile, am încorporat o lume hipersensibilă, răvăşită de amintire parfumată cu dezastru. Oraşe, străzi, cafenele, senzaţii şi anotimpuri pecetluite de iubire, mister, senzualitate… ,,Sărutul interzis” şi ,,Scara de mătase”, semnate Ana Cioclov, apărute la Ed. Augusta din Timişoara sunt două cărţi de povestiri ce închid în ele ipostaze ale feminităţii nobile, expresive, în care urmele iubirilor sunt purtate asemeni cicatricelor vechi de război… M-am întrebat cu vreo şapte –opt ani în urmă, de ce Ana Cioclov este atât de puţin cunoscută în lumea literară. Probabil pentru că destinul i-a orientat paşii către alte continente. Sau pentru că meseria sa, aceea de artist plastic specializat în design vestimentar, i-a capacitat fiinţa astfel încât, cărţile pe care le semnează şi-au purtat singure de grijă. Şi ştim ce aventură este să pătrunzi, să fii citit, ,,să exişti” în forfota literară de astăzi, strivită şi ea de condiţiile economiei de piaţă. În orice caz, Ana Cioclov nu publică pentru a se legitima social. Este un artist plastic cu cotă internaţională. Ne-a dăruit însă, volume splendide atât prin conţinutul literar cât  şi prin desenele semnate de autoare.
,,Doamna Cioclov este o prozatoare care s-a lăsat târziu descoperită. Fiindcă într-un secol bolnav de pragmatism, cinic, încercănat, carenţat afectiv, autoarea refuză masca glacialităţii. Nu ţine cont de presiunea convenţiilor şi nu recomandă sterilitatea sentimentului…”  scrie Adrian Dinu Rachieru pe coperta volumului ,,Sărutul interzis”.Personajele Anei Cioclov sunt exemplare rare, de colecţie, uneori melancolice, întotdeauna autentice, memorabile. În povestirile ei, metropolele lumii sunt scenografii de basm iar iubirile – explozibil. Întâmplări, întâlniri, tăceri sau cuvinte sunt ridicate la nobleţea celui ce le trăieşte. ,,Te poleiesc cu aur pentru a fi egali!” pare că spun femeile Anei Cioclov. Ele simt adânc în carne urmele fostelor mângâieri, se preling elegante prin bistrouri sau catedrale, se lipesc de ziduri, învinse, când simt în ceafă respiraţia altei ispite… Îmbrăţişate strâns împotriva vârtejului lumii, personajele smulg vieţii clipe jefuite de strigăt. Femei şi bărbaţi care iubesc, se iubesc, trăindu-şi poveştile într-o lume în care lumina e vrăjită iar aerul miroase a parfum scump. Recuzita e proprie unui artist vizual, scriitura este filmică: mătase, perle, sfeşnice de argint, pălării, rochii de seară, fluturi de noapte… Iată cum încheie povestirea numită ,,Fiica străzii”: ,,În seara aceasta avea de unde alege. Învelită în paltonul lung şi negru, îi e cald şi bine, iar ochii sticloşi ai vulpii de la gât, aprinşi de luminile ţipătoare, privesc vicleni spre bărbaţii din maşini.”
Autoarea este un personaj al lumii, spintecând oraşele şi continentele ca pe propriile-i vise. Cărţile ei sunt traduse în engleză, franceză şi germană. Aş vrea să o întâlnesc pe Ana Cioclov pe înserat, într-o primăvară târzie, pe terasa unei cafenele din Timişoara interbelică. Să ne spunem că literatura este un mod de a fi, de a trăi şi de a învinge. Chiar şi pentru femeile care şi-au cheltuit iubirile în scris.