„Radioul, ura şi scârba (…) sunt
ca un lapte gros”
Peisaj cu întâlnire este titlul plachetei de debut a lui Gabriel Nedelea, apărută la Editura Aius, Craiova, în anul 2011. Să urmărim câteva dintre versurile semnate de tânărul Gabriel:
„îngropate în pământ lucrurile
făceau un frig enorm în camere”
„peştele-pisică dintr-o încurcătură astrală
îşi trecuse gimnastica pe apa voluntară”
„geografia rămânea secretul frânghiilor dese”
„numele imaginare nu se înşelau şi nu rămâneam în urmă” (p. 26)
Din enunţuri de această factură se compune un singur text (pluta fără câini) şi, în general, versurile pe care Gabriel Nedelea le scrie.
Imediat sesizabilă în aceste versuri este lumea creată de autor: una care nu seamănă aproape niciodată cu lumea pe care o ştim. Pentru că dacă „lucrurile sunt îngropate în pământ” şi dacă ele au capacitatea de a face „un frig enorm în camere”, dacă „peştele-pisică dintr-o încurcătură astrală” îşi trece „gimnastica pe apa voluntară”, dacă „geografia rămâne secretul frânghiilor dese” şi „numele imaginare nu se înşală”, atunci nu este greu să ne dăm seama că efortul expres al lui Nedelea stă în imaginarea unei lumi care se structurează cu totul altfel şi care funcţionează cu totul altfel decât lumea pe care o ştim.