Un debut excelent se petrece cu apariţia plachetei Scrisoare Domnului Şirato, sub semnătura Lilianei Rus. Apărută la Editura Carminis, în 2006, cu o copertă de Georgian Gânguţ şi un cuvânt înainte al poetei Denisa Popescu, cartea are trei secţiuni – o adevărată obsesie a poeţilor.
Piteştiul, încă o dată, nu se dezminte, trăind o adevărată revelaţie a poeziei, atât prin scriitorii consacraţi, cât şi prin cei descoperiţi după 1989.
În cele cincizeci de poeme pe care le cuprinde placheta, descoperim un discurs aproape perfect, unde puritatea, de mână cu amorul autoarei faţă de lucrurile vetuste, fac casă bună cu autenticul.
În această aşa-zisă vetusteţe a unor poeme, viziunea modernismului nu lipseşte. Redăm poemul Noapte: „Cărţile cheamă la insomnii/coborând pe catifeaua melancoliilor./Pretutindeni se deschid ferestre,/cineva ascultă Chopin într-un tei înflorit./Stelele joacă şotron…/Aş vrea să mă plimb toată noaptea,/să închiriez străzile până la ziuă,/când le voi preda vânătorilor de ziare sau măturătorilor,/rugându-i să nu-mi şteargă paşii.” În Radiografia ploii, găsim adevărate definiţii metaforice: „Mirosul ploii-/un pepene roşu despicat în răcoarea grădinii./Culorile ploii-/seminţe albastre cernute prin strâmtoarea clepsidrei./Desenul ploii-/suplu şi asimetric ca o gondolă proaspăt vopsită./Muzica ploii-/mătasea apelor fremătând în mesteceni,/soldaţi în galop strivind caldarâmul.”