Redactor de proză, care a semnat, cât a fost angajată la Editura pentru Literatură (1958-1972), cărţi ale unor scriitori ca Nicolae Velea, Nicolae Breban, Radu Petrescu, Sorin Titel, Ioana Andreescu a tipărit ea însăşi o carte de proză originală, Soare sec (E.P.L., 1968), care avea să apară în traducere franceză, cu titlul Soleil aride, la Paris, la editura Bernard  Grasset, chiar în anul stabilirii ei în capitala Franţei, 1972. Va mai publica, în franceză, romanul Discours sentimental (Ed. La Table Ronde, Paris, 1984), distins cu Prix de la Société des Gens de Lettre şi comentat în mai multe publicaţii: Ethos, Le Monde, Liberation, Le Matin, iar în România de Ruxandra Cesereanu, în Steaua (martie-aprilie 1991).
În Franţa însă balanţa preocupărilor sale va înclina mult spre studiile antropologice, aplicate toate asupra fenomenului românesc. Studiile făcute de ea la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales (1976-1980) şi doctoratul pe care l-a dat la Paris cu teza La Sorcellerie au vingtieme siecle; practiques magiques en Petite Valachie, cu profesorul român Paul H. Stahl, cele două cărţi pe care le-apublicat, Mourir a l’ombre des Carpathes, în colaborare cu Mihaela Bacou (Payot, 1986), aceasta şi cu o ediţie italiană, Morrire all’ ombra dei Carpazi (Milan, Jaca Book, 1991) şi Ou sont passes les vampires? (Payot, 1997), reeditată în „Petite Bibliotheque Payot” (2004), un fel de Biblioteca pentru toţi franceză, sunt expresia acestei noi orientări din demersul său ştiinţific.