Un volum de creaţii lirice intitulat Poeme şi semnat Octavian Paler, publicat în 2008, la Editura Semne, vine să întregească opera scriitorului ce obişnuise cititorul cu texte în proză, fie ele eseuri, epistole sau romane.
Volumul actual reuneşte 21 de poeme pe teme variate, predominante fiind trecerea implacabilă a timpului şi neîndurătoarea moarte, pe alocuri fiind aduse în prim plan figuri mitologice, creştine şi culturale, ce pun în evidenţă vasta cultură ce stă la baza personalităţii marcante a scriitorului.
Primul poem evocă prototipul cavalerului medieval, Don Quijote, prin a cărui imagine Paler îşi exprimă tendinţa către libertatea gândului şi a visului, fără ca această tendinţă să poată fi înţeleasă de contemporani, deşi are „aceeaşi vârstă” cu eroul evocat, expresie ce dă şi titlul poemului.
Tema iubirii este abordată în poemul intitulat simbolic Nopţile în care Paler pare să trăiască acest sentiment sub semnul incertitudinii determinate de teama de a nu-şi pierde iubirea într-un moment neprevăzut, dat fiind faptul că timpul este implacabil. Deşi iubirea este legată de contextul social al epocii comuniste, de care este umbrită, totuşi nu aceasta este cauza eşecului sentimental, ci timpul, ucigător de speranţă, aducător de înţelepciune şi totodată de moarte.
Actul creaţiei apare imaginat ca un „joc”, titlul metaforic al unui alt poem, un joc de copii ce construiesc din nisip şi din scoici castele, edificii lipsite de rezistenţă, mai ales că, deşi aflate sub puterea inspiraţiei, îşi pierd valoarea de adevăr în viziunea cititorilor, iar creatorul riscă „pedeapsa” neputinţei de a comunica..
Sunt, de asemenea, evocate figuri culturale reprezentative precum poetul german Holderin, în poemul Scrisoare domnului Holderin conceput ca un monolog epistolar, sau pictorul francez Gauguin, căruia Paler i se adresează printr-un monolog imaginar, pentru că nu a înţeles corect, în viziunea lui, sensul artei ce poate fi concepută adesea inconştient, imaginea elocventă în acest sens fiind cea a zeiţei Venus din Milo ce dă şi titlul acestui poem.
O imagine frecvent reluată în acest volum este aceea a mării, chiar dacă ideea prezentată este alta, aşa cum se întâmplă în poezii precum Jocul, Cei care am fost la Troia şi Digul, în cea din urmă, marea simbolizând revolta celui ce nu a avut puterea de a-şi învinge teama şi de a-şi continua drumul până la final.
Unele creaţii amintesc de idei exprimate anterior în versuri ale unor poeţi precum Marin Sorescu sau Nichita Stănescu. Lecţie inutilă de logică este o astfel de creaţie în care Paler susţine că „logica şi fericirea sunt lucruri total diferite”, aşa cum Sorescu exprima aceeaşi idee în versuri precum: „Nouăzeci şi nouă de elemente,/Aţi greşit calculele,/A ieşit înţelepciunea,/Daţi-mi fericirea”. (Alchimie)
Moartea cuvintelor este un titlu metaforic ce aminteşte de Necuvintele lui Nichita Stănescu, în care trecerea timpului împiedică absolutul creaţiei, metaforele insolite fiind şi ele similare cu cele ale poetului neomodernist („mâini de nisip”, „chip de nisip”, „limba… de nisip”).
Un poem amplu ce aminteşte chiar din titlu de un episod mitic este Cei care am fost la Troia, poem ce abordează deopotrivă teme precum iubirea, singurătatea, timpul, moartea, percepute cu adevăratul lor înţeles doar de cei ce au trecut prin viaţă, existenţa fiind asociată metaforic unei lupte ce se dovedeşte inutilă în final.
Aceleaşi teme sunt prezente în alte poezii cu titluri sugestive, Singurătate, Poveste simplă, Avem timp, Cursă, Cândva, impresionantă prin sensibilitate fiind Avem timp în care Paler transmite un mesaj cu valoare educativă din care cititorul să desprindă ideea că trebuie să ne dedicăm o parte din timp şi pentru „tandreţe”, singurul sentiment, cu adevărat, nobil din viaţa omului.
Memorabilă, ca mesaj, deşi de dimensiuni reduse, este poezia intitulată Cursă, o metaforă echivalentă existenţei şi modului uman de a trăi care tinde la nesfârşit spre depăşirea propriilor limite pe care încearcă să le elimine, însă inutil.
Ca întreaga operă a lui Octavian Paler, şi acest volum se adresează tuturor cititorilor, indiferent de condiţie şi de vârstă, temele surprinse preocupându-i pe oameni, în general, deoarece ele stau la baza existenţei umane.