OSIP MANSELSTAM – Născut la Varşovia, mort în GULAG, lângă Vladivostok. Poet, prozator, traducător, eseist. Cu intermitenţe, a audiat prelegeri universitare la Paris (1909–1910), Heidelberg (1911–1917), iar la universitatea petersburgheză  frecventează un curs de filologie romană, fără însă a-l duce la bun sfârşit. Primele versuri le scrie în 1906, iar debutul său în presă datează din 1910. Editează volumele de versuri Piatra (1913), Tristia (1922), pe cel de memorii Vuietul timpului (1925). În 1930 scrie A patra proză, drept necruţătoare critică la adresa regimului bolşevic, iar în 1933 – o invectivă epigramatică la adresa lui Stalin. Peste un an este arestat şi exilat în Uralul de Nord, apoi la Voronej (până în 1937), unde scrie celebrele Caiete de la Voronej, apărute postum în 1966. În mai 1938 este arestat din nou, murind curând într-o stare de prostraţie, asemănătoare demenţei.

* * *
Noaptea, mă spălai în curte, pe pripor.
Bolta străluceşte cu stele grosolane.
Raza cerului – ca sarea pe topor.
Se răceşte butoiul plin-ochi cu unduiri-arcane.

Poarta e cu lacăt, cu zăvor închisă
Şi pământul e sever pe cinste, aspră glia.
Adevăr curat ca pânza proaspăt întinsă,
Greu de crezut să-i afli cândva temelia.

În butoi, ca sarea, steaua se topeşte,
Apa se tot întunecă, în curte, pe pripor,
Mai curată moartea, sărat – pericol ce pândeşte
Şi pământu-i tot mai veridic, mai înspăimântător. (1921)