JURNAL DE PE TREI MĂRI
ŞI DOUĂ CONTINENTE
(13 – 24 noiembrie 1994)

23 noiembrie
* Notez ceea ce notez, zicându-mi că, de îndată ce am trecut de poalele suprarealităţii ipotetice şi mitologice ale Paranssosului, vede-se că demonii crizei de inspiraţie mă lăsară în bună şi antică pace. (În nu prea marele amfiteatru, pe locul însemnat, de unde se zice că-ţi auzi în prorpiul interior glasu-ţi – eu chiar l-am auzit! – înaintea mea stătuse nu ştiu ce neam de turistă durdulie: din buzunarul blugilor strânşi pe fesele ei „globalizante” se vedea un şomoiog de bancnote de care, era de presupus, dolofana de ea nu prea ducea lipsă). În fine, după zburătăcirea „demonilor crizei de inspiraţie”, deja în autocarul ce ne… re-ducea spre Pireu, închemam nişte metafore din „spaima” că nu e semn bun să pleci din preajma Parnassosului fără a fi atins de poezie, fără a-i simţi prezenţa în firea ta; filiam, pe îndelete, pe parcursul celor două ore şi ceva, un fel de impresionism senzitiv: