Unul dintre cei mai apreciaţi scriitori ai secolului XX este elveţianul Max Frisch, iar romanul său „Homo faber”, este o carte aparent simplă şi uşor de citit, dar plină de profunzime datorită analizei pertinente a destinului şi existenţei umane pe care autorul o realizează pe parcursul derulării povestirii.
Max Frisch s-a născut în anul 1911 la Zurich, Elveţia, a urmat începând cu anul 1930 cursurile Universităţii din Zurich, studiind literatura germană, însă datorită unor probleme financiare şi-a întrerupt cursurile angajându-se ca jurnalist la Neue Zurcher Zeitung. Între anii 1936–1940 a studiat arhitectura, profesie pe care a şi practicat-o cu succes până în anul 1955, când s-a consacrat în exclusivitate scrisului. Dintre operele sale vă amintesc romanele : „Stiller”-1954, „Homo faber”-1957, „Numele meu fie Gantenbein”-1964, piesele de teatru: „Zidul chinezesc”-1947, „Contele Oderland”-1951, „Biedermann şi incendiatorii’-1958, „Andorra”-1961 şi volumele de povestiri : „Montauk”-1975 şi „Povestirile lui Anatol Stiller”-1989.