MAIAKOVSKIVladimir MAIAKOVSKI
(1893-1930)

S-a născut în localitatea Bagdadi din Gruzia într-o familie de dvoreni. Tatăl său activa în domeniul silviculturii. Studiază la gimnaziul din Kutaisi. După moartea tatălui, împreună cu mama şi cele două surori se stabileşte la Moscova (1906), unde urmează clasa a 4-a într-un gimnaziu clasic, dar, din cauza neachitării taxei de studii, în anul următor (1908) este exmatriculat. Preocupări marxiste, arest, 11 luni de închisoare. În detenţie, scrie un caiet cu versuri care îi este confiscat de gardieni. În 1911, se înscrie la Şcoala de arte plastice, face cunoştinţă cu David Burliuk (care îl consideră „genialul meu prieten”), organizatorul grupului futurist Hileea. Din cauza manifestărilor publice, în 1914 ambii sunt exmatriculaţi.
Debutează în presă cu două poeme – în almanahul O palmă dată gustului public (1912). Peste un an, debutează şi editorial, cu volumul Eu. Urmează serviciul militar într-o unitate de autotransport (1915-1917). Este tot mai evident că futurismul său impetuos are un caracter romantic.
Călătoreşte în Letonia, Franţa, Germania – mai târziu – în Statele Unite ale Americii. Scrie impresii de călătorie, versuri, publicate în cărţi nu prea mari. Exegeţii creaţiei sale îi aseamănă opera unei piese în cinci acte: prologul – tragedia Vladimir Maiakovski (1913); primul act – poemele Norul cu pantaloni (1914-1915) şi Flautul vertebrelor (1915); actul doi – poemele Război şi pace (1915), Omul; actul trei – piesa Misteriul buf şi poemul 150 000 000; actul patru – poemele Iubesc (1922), Despre aceasta (1923); actul cinci – poemul E bine! (1927), piesele Ploşniţa (1928-1929) şi Baia (1929-1930); epilogul – prima şi a doua introducere la poemul În gura mare (1928-1930) şi scrisoarea de dinaintea morţii (sinuciderii?) Tuturora (12 aprilie 1930). Celelate lucrări ale sale se încadrează, implicit, tipologic, în unul sau altul din aceste compartimente ale creaţiei unui autor cu adevărat atins de geniu. De altfel, ca şi Hlebnikov, Esenin – alţi doi mari poeţi ai avangardei, primul – totalmente devotat acestei fenomenologii, al doilea – episodic (imaginismul).
Prezentare şi traducere de Leo BUTNARU

2008-08-26T16:00:00+03:00