Privitor la măcar trei dintre securoii trimişi cu misiuni criminale, dacă nu deocheate, în Vestul capitalist, cacoşim şi decadent, Paul Goma, scriitorul nostru cel mai pugnace (şi, poate, cel mai cunoscut peste fruntariile actuale), s-a pronunţat nuanţat, critic dar ferm, în spiritul adevărului său carevasăzică, refuzând să-i transforme pe Mihai Pacepa, Liviu Turcu sau Haiducul Hirsch – asemeni unor simple odrasle ale privilighenţiei comuniste provinciale – în eroi ai neamului, democraţiei, României, Israelului, Franţei, Rusiei Bolşevicioase ori Atlanticului de Nord. Jurnalul său de pe pânza vremii internetice ne stă mărturie. Îi vom da apă la moară, în cele ce urmează, samarizaţi cu propriile noastre experienţe de viaţă, de lectură şi de cogitaţiune independentă.
Să-i luăm la purecat pe rând.
Haiducul Hirsch, bunăoară. Misionat să toarne otravă din stilou în paharul cu apă al unui Paul Goma participant la o dezbatere cu presa şi diverse organizaţii neguvernamentale pe tema batjocoririi drepturilor civice în Estul Sovietizat, el trece la Occidentali cu arme şi bagaje. E, din acest motiv, un trădător sau un erou? Păi, dacă admitem, în ritmul sinecdocizării totalitoante, că Partidul = Ceauşescu = România, iaşte un trădător sadea securianul respectiv. Dar nu admitem, argumentând că erea partea, partiditatea comunistă, compusă, la data ceea, doar din vreo patru milioane de membri, adicătelea de entităţi emasculate. Or, Haiducu nu jurase obedienţă absolută decât Ceauşeştilor Tovi, iar jurământ ofiţărănesc făcuse numai Ministerului de Interne. În ochii lor, defectând cu succes, rămânea eternamente mişel. Urma să devină, graţie acestui gest, şi erou? Erou nu, ci prosper om de afaceri, ba şi auctor al unei cărţi de impact limitat, ca să nu zic momentan, despre propria sa dezerţiune. Avea motive ideologiciene să defecteze Tovul Hirsch? Avea, desigur.