Să se mai vaite cineva că nu se citeşte în România, că nu mai există interes pentru studiu! Se citeşte în neştire şi se studiază cu lupa, dar nu, vai, clasicii literaturii române, nici măcar Codul lui Da Vinci ori De ce iubim femeile, ci milioanele de note informative aflate în cea mai vestită „bibliotecă”, de la cea din Alexandria încoace, aceea aflată în custodia C.N.S.A.S. A venit, în sfârşit, după 16 ani de amânări, vremea deconspirărilor şi a mărturisirilor, după cea a trădărilor de aproape o jumătate de veac. Sub presiunea intrării în U.E., s-a declanşat, subit, curăţenia morală (de vară) a societăţii româneşti. Printre primele victime dâmboviţene s-au numărat tocmai „campioni” ai luptei împotriva comunismului şi a Securităţii, după model polonez (celebrul lider al Solidarităţii, ajuns şef al statului şi deţinător al Nobelului pentru Pace, Lech Walesa, avea numele de cod „Bolek”; de ultimă oră: Walesa îi cere unui alt deţinător de Nobel, scriitorul Günter Grass, să renunţe la titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Gdansk, după ce a mărturisit, abia recent, că a făcut parte din trupele S.S.). Vor urma, probabil, şi alte surprize, important e să aflăm adevărul despre ce a însemnat comunismul românesc, care au fost victimele şi care călăii.  Aşa se face că oameni politici la cel mai înalt nivel, şefi de ziare (curios, nu şi de reviste literare!), formatori de opinie, judecători şi rectori au fost luaţi la puricat, vara aceasta, de către C.N.S.A.S.,  preoţii fiind deocamdată iertaţi, iar oamenii de cultură încă ignoraţi. Acuzaţiile au curs din toate părţile, a făcut senzaţie şi reacţia lui Gabriel Liiceanu faţă de „Dana”, iar „Felix” a ajuns să citeze din Havel, care spunea că am fost cu toţii vinovaţi. Cel mai trist aspect relevat de „dosariadă” este însă regulamentul defectuos după care funcţionează C.N.S.A.S., anume supunerea la vot a probelor! Aşa s-a ajuns ca o judecătoare, cu angajament, note informative şi chitanţe de plată probante, să obţină, incredibil şi inadmisibil, după mai multe runde de vot, certificat de bună purtare. Votul politic al C.N.S.A.S. seamănă mai mult a ruletă rusească decât a cercetare obiectivă a conţinutului dosarelor. Tot prin vot a fost condamnat şi Socrate la moarte… Pentru că în acest punct greşeşte presa noastră, acuzând în dreapta şi în stânga, ignorând sistemul bolşevic, de teroare, care a făcut cu putinţă aşa ceva. Culmea ironiei (sau a cinismului) face ca tocmai Securitatea să ne restituie memoria şi, prin aceasta, adevărul. Mărturisea Petre Ţuţea în 1991: „Spusele mele erau consemnate la Securitate, au avut ei grijă să mi le facă… arhivă. Cine va vrea să-mi studieze gândirea va trebui să bată la uşa acestei onorabile instituţii. Sper că odată şi odată uşa se va deschide. Nu numai pentru consemnarea «gândirii lui Ţuţea», ci şi pentru alte consemnări”. Uşa aceea s-a deschis. Momentan, interesul public nu se manifestă faţă de „gândirea lui Ţuţea” şi nici faţă de cei care l-au turnat pe gânditorul din Boteni, toţi fiind cu ochii pe marii actori ai scenei publice de azi, în speranţa că cei care vor fi dovediţi că au făcut poliţie politică, în lipsa unei legi a lustraţiei, vor face un pas înapoi. Să sperăm că această nouă cutie a Pandorei, cum a fost numită, nu se va închide la loc, ratându-se şansa de a afla adevărul şi de a ne asuma, prin el, trecutul, aşa cum a fost. Asta pentru că mulţi doresc doar o „vânătoare de vrăjitoare” (până şi Pleşiţă, atât de invocat şi de acuzat, a fost o rotiţă de care se ruşinează până şi sereiştii!), să cadă capete, şi mai puţin cunoaşterea adevărului. Numai adevărul eliberează. Pentru că lucrurile sunt simple: nu vom putea scoate din literatură Mistreţul cu colţi de argint ori Bunul-simţ ca paradox, de pildă, dar pe autorii lor nu-i vom mai putea lua ca repere morale!Cine caută vinovaţi în legătură cu km de dosare cu note informative trebuie să-i caute hăt-departe! Până în preajma lui Decebal, în firea strămoşilor. Un hâtru i-ar acuza pe cei care au inventat scrisul! În fine…