Dintre scrierile pline de tâlc şi înţelepciune ale Episcopului Calinic, Mersul printre stele se dovedeşte a fi un nou exerciţiu de dăruire şi introspecţie în ceea ce înseamnă lumea în care trăim, dar şi nesfârşitele şi întortocheatele lumi ale spaţiului nostru sufletesc. Externul şi imanentul îşi găsesc, prin intermediul acestei cărţi, punţi de legătură la căpătâiul vorbei sfătuitoare a Episcopului Calinic, scriitorul deschizându-ne astfel calea spre o mai bună cunoaştere şi înţelegere a timpului şi societăţii care ne definesc, dar şi a laturii intrinsece a fiecăruia dintre noi.
Viaţa cotidiană, cu bune şi cu mai puţin bune, privită ca printr-o lupă de foc, este surprinsă în paginile acestei scrieri prin prisma unei suite de sfaturi binevoitoare cu privire la: sensul şi scopul vieţii pe pământ, pacea cu semenii, pacea cu noi înşine, sanctitatea femeii văzută ca un înger, valoarea unei prietenii adevărate, bunătate, răbdare, cinste, hărnicie, prudenţă, tărie de caracter, dăruire, providenţă, mântuire, dar şi indolenţă, ipocrizie, ispită, minciună, prostie, răutate, bârfă, invidie, întristare, deznădejde şi suferinţă.
Citate din Tudor Arghezi, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Bacon, Goethe, Voltaire etc., vorbe ale Sfinţilor Părinţi dar şi fragmente din presa vremii sunt doar câteva din mijloacele de acces ale lui Calinic Episcopul spre sufletul cititorilor.
Şi pentru a putea deveni om „armonios ca muzica, frumos ca florile, nevinovat şi înger ca pruncii” scriitorul ne arată calea întru linişte şi mântuire – duhul lui Dumnezeu, sub ocrotirea căruia putem afla salvarea.
Scopul cărţii transpare – însufleţirea omului, iluminarea acestuia spre câştigarea propriului suflet îngreunat de povara lumii de zi cu zi, întrucât „pentru a ferici pe alţii trebuie să ştim mai întâi să fim fericiţi noi”.
Stilul concis, plin de blândeţe şi înţelegere al Episcopului Calinic ne propagă într-o lume înfăţişată cu ochi obiectiv şi inimă deschisă, o lume cu umbre şi lumini, în care rolul pe care ni-l asumăm depinde finalmente de noi – putem fi călăii propriului destin sau putem alege să levităm printre stele măcar şi pentru o secundă, atât cât să permitem dumnezeirii să ne ia în ocrotirea sa atotbinevoitoare.