Etnia rromă în pagini de adevăr

De curând, ing. Georgeta Bidilică-Vasilache a publicat lucrarea De vorbă cu rromi ploieşteni despre rromi şi ne-rromi. Neamurile rrome. Mentalităţi, tradiţii şi orgolii (Editura CultArt, Ploieşti).
Precizăm că autoarea este argeşeană, din Boteni, localitate căreia îi dedică 213, respectiv 259 de pagini de monografie (Incursiune. Destin colectiv şi destin individual. Viaţa unei familii din Botenii Muscelului, două ediţii, 2004 şi 2005).
Avem acum în faţă, pentru lectură şi dreaptă judecată, 150 de pagini (trei sunt consacrate unor imagini care ilustrează tema, 13 fotografii alb-negru).
În prima parte se precizează chestiuni privind istoria, „mândria”, tradiţiile şi obiceiurile, răspândirea etniei rrome în Europa şi la noi, numărul şi organizarea pe neamuri, detalii privind mentalităţi, orgolii, pentru ca 118 pagini să fie alocate întrebărilor (357!) care se referă la: meserii; criterii de recunoaştere („conştiinţa de neam”, accent, port-vestimentaţie, limbă, temperament); statutul, rolul, atribuţiile şi responsabilităţile bulibaşei şi ale „judecătorilor”; canoane şi legi proprii după care se conduc rromii; neamurile (subneamurile, coloniile şi grupurile profesionale, clanurile şi familiile); probleme confesionale (cult, biserică); folclor; comportamentul în cuplul conjugal; cultul urmaşilor; cerşitul, ghicitul, vrăjitoria, descântatul, jocurile de noroc, răfuielile, greşelile, neînţelegerile; porecle; poziţia în chestiuni sociale şi de familie; opinia despre furt şi abaterile de la normele de vieţuire corecte în comunitate; afaceri; gânduri, sentimente; ierarhii; îndeletniciri-ocupaţii-preocupări; calităţi, defecte; ambient; locuinţă, habitat; moralitate; supravieţuire; cultură şi vocaţii; opţiuni spirituale şi de bun-simţ; câştig; trai; copiii străzii; specific existenţial; zone preferate pentru deplasări; manele; personalităţi rrome; păreri privind politica şi polticienii.
Dacă lucrarea Georgetei Bidilică-Vasilache ar fi beneficiat şi de un tratament îndeajuns de profesionist pe linie tipografică şi a corecturii, ar putea fi considerată izbutită în totul. Fiindcă prea bine „pică” rânduri precum: Rromii, cu o istorie controversată, înconjurată de mister, sunt un popor cald, cu înclinaţie spre artă – muzică, dans – prelucrarea metalelor preţioase, a lemnului (…). Consider important să precizez că toate neamurile rrome întâlnite au manifestat bunăvoinţă în a se lăsa cunoscute în totalitatea calităţilor şi defectelor lor, ca un semn al aspiraţiilor acestora de ridicare a nivelului de civilizaţie a etniei în ansamblul ei”. (pp. 4, 137)
Când avea timp, ing. Georgeta Bidilică-Vasilache să investigheze atâtea persoane, la ele acasă, notându-le cu acribie atâtea păreri pline de interes, de sinceritate, interes şi expresivitate? Câtă muncă înglobează o asemenea întreprindere anevoioasă? Când, cum şi cât intenţionează a da curs altor întrebări în materie – fiindcă nu se va opri, nu poate şi nu trebuie să rămână doar la stadiul acestor vrednice, de altfel, concluzii referitoare la etnia rromilor – extinzând, adică, demersul? Care vor fi învăţămintele de final – ele se profilează chiar după cele 147 de pagini de valoros text pe care l-am parcurs până acum? Care vor fi „grilele” noilor chestiuni-întrebări din studiul sociologic, puse unor eşantioane reprezentative ale rromilor? O să depăşească – prin comentariu adâncit şi aşteptată interpretare – stadiul de răspunsuri date franc, direct, cuminte sau îndrăzneţe din partea interlocutorilor, opinii care să ne ajute în trecerea dincolo de limitele statuate în decenii, ani, secole şi milenii de convieţuire? Nerăbdare, încredere într-un verdict favorabil tuturor!