Emin scânteie de stea
Umbrele devin veşnice
Nemuritor sunt fără doină
În ţara învinşilor.

Emin clopotul sufletului
Sună a gol
Prin ochiul timpului
Ninge lumina.

*

Vizitiu ochiul de noapte sclipeşte
Pe eşafod sufletul tău se condamnă
Dimineaţa trece printr-o funie
Ocolind oglinzile.
La staţia gri două umbre
Strigă stinghere topindu-se în vânt
Locul lacrimilor arde ca soarele
Între cer şi pământ.
 
*
Înger alb prin faţa luminii
Vântul bate
Moartea mai aproape de zid
Pune pe capul şarpelui
O nestemată
Păsările trec prin vis
În oglinda gri.
 
*
E miezul nopţii
Pentru cine bate inima ta
Înmulţind pâinea adevărului
Grăbit trece cuvântul
Flacără
Prin sâmburele mărului.
 
*
Bunicul caută şarpele să-l zdrobească
Nici o răsucire de vânt nu se mai aude
Doar moartea trece înfăşurată în negru
Făcând negoţ cu suflete
Pe o cale ferată şerpuită
Oprind la staţia gri.
 
*
Ea a plecat…
Cineva i-a înnodat visele
Apa a trecut prin gleznele
Ei, colorând-o
Iarba prinsă de şold
A mai sărutat-o o dată.

*
Crapă moartea
Fagurii galbeni şi dulci
Împodobindu-mi pieptul cu păsări
Calea Lactee din care te voi privi.
*
O ciumă sălbatică
Umblă prin ţara regelui Dac
În zadar, Doamne, mă cerţi
Eu am văzut soarele ridicându-se pe culmi
ªi focul dansând
Am crezut că, o dată putrezind, împlinesc porunca…
Fala verde a trifoiului…

*
Iar m-ai lăsat singur
Să-mi cânt inima
La un foc
Aripile visului ard
Pomul şi-a spart mugurii
Într-un rai confuz decorat cu iluzii.