paul aretzuTRAGEDIA NEANTICĂ

***
este acolo unul care posteşte ascuns între puii de găină şi boabele de mei. e unul care se dă cu capul de pământ şi de toate gardurile. unul care doarme lângă aşternut. care creşte în jos ca un baston şi a ajuns la glezne, şi mai are puţin şi ajunge la tălpi. la care latră câini trişti, goniţi pe străzi. e acolo în zăpadă până la genunchi şi în pământ până la gât.

***
vin din mijlocul câmpiei magnetice, unde păiuşul şi mohorul sunt până la brâu, iar soarele este ca o boltă. vin din Urul Caldeei, în căutarea pământului făgăduinţei. sunt plin de praf şi intru în camera din mijlocul Caracalului. în mijlocul ei creşte pomul cunoaşterii cu frunzele până în tavan, cu crengile până la pământ. muşc însetat din mărul sub formă de femeie. ea are alveole şi sâmburi. sânii ei sunt zemoşi, plini de rouă. pieliţa ei miroase a crud. muşc din mărul cu coapse, cu sâni. plângând de atâta goliciune. neştiind unde să mă mai bag. în ce rai.

2007-02-07T16:00:00+02:00