Într-o altă noapte

O turmă de capre domestice
  izolate pe singura ierugă din sângele meu
un arţar întocmindu-mi din nou horoscopul
  o pânză de păianjen părăsită – luna.

Şi plânsul pe ape. Şi insectele cu antene.
  Ar trebui să mă exilaţi şi pe mine într-un cuib
(între puii, ca nişte piese de şah, ai unei mierle).
  Eu, unul, nu mai pot să fiu de partea celor ce râd.
       
Azi-noapte, cineva a dat foc norilor
  azi-noapte  „un peşte a înghiţit un înger”
zeci de femei au coborât azi-noapte din nou,
  pe nişte scări abstracte, în întunericul din fântâni.
După cum latră ele, căţelele sălbăticite,
  ştiu morţii unde se află luna, pe cer.
Încet, încet, ca într-un vis urât,
  se preschimbă şi chipul meu – cel de azi –
într-o mască.

Pentru mine se roagă podelele rupte ale podurilor.
  Tot nişte bărci – ale noastre – şi norii.
Într-o altă noapte, în casa unui prieten întâmplător,
  a început să-mi curgă nisip dintr-un deget.