VASILE IFTIMIE

Blestemul foarfecelui sau
despre o iubire
ce nu se mai poate

 
– Este băiat fă, este băiat
taie-l mai lung că nu e muiere, ce dracu!
Cazacii ăştia-s un fel de buricul pământului…
Şi foarfecele mă dezlegă de mama.
Sânul ei drept,
amăgirea şarpelui,
sămânţă aruncată în piatră,
lapte cu gust de ceară topită.
Sânul ei stâng,
Adam putred până la ultima coastă,
fire de iarbă crescute în fire de iarbă,
zbor sub un cer cu oase de sticlă.
Primul sărut,
preludiu pentru-n fluture om,
păianjen ţesând sârmă ghimpată,
venin cu aromă de miere –
amanet pentru un pumn de arginţi.

2009-10-08T16:00:00+03:00