Interior cu pendul

Aştepta miezul-nopţii
de fapt trecerea nocturnă (ba chiar
noctambulă) în ziua cealaltă
Atunci începea să privească atent
să scruteze bănuitor pacea ţiuitoare
din jur
când toate obiectele îşi dublau aproape hilar
aproape violent încremenirea
când florile albe – monstruoase din vaze
se împovărau lent de propria lor
mireasmă sinucigaşă
când cărţile răsfirate prin cameră
năşteau brusc o adâncime muzeală
a spaţiului o răcoare neştiută a clipelor
încât pendulul de pe perete
părea să sonorizeze o oră inexistentă